Ioan Nan, născut la 20 februarie 1961, în Cresuia, a făcut parte din elita fotbalului naţional, el debutând în Divizia "B", la Aurul Brad, în primăvara anului 1978. Evoluţiile sale excelente l-au propulsat în perioada '78 - '80 la lotul naţional de juniori, ajungând la echipa Luceafărul, unde l-a avut coleg de cameră, în fostul Complex 23 August, pe actualul antrenor Mircea Rednic.

Până în 1983, a jucat pentru Aurul Brad, unde s-a remarcat prin evoluţii excelente, iar acest fapt i-a atras promovarea în Divizia A, la Corvinul Hunedoara, unde a jucat în perioada 1983-1986. A revenit la Brad, iar două sezoane, '88 şi '90, a activat la Oţelul Ştei, după care, până în anul 1998, a fost iarăşi jucătorul minerilor din Brad. La CF Bihorul Beiuş a activat între 2000 şi 2003, după care, un an, a fost legitimat la Poiana Curăţele, iar din 2005 a devenit jucător la echipa din comuna natală, Poiana Budureasa.
În această ediţie de campionat a devenit campion cu budurenii, câştigând dreptul de a evolua în Liga a IV-a, moment în care a hotărât să se retragă din activitate.
"Trăiesc nişte clipe delicate, însă viaţa îşi urmează cursul. Mulţumesc pe această cale foştilor mei colegi pentru acceptarea invitaţiei de a disputa acest meci, care va rămâne întipărit în memoria mea pentru totdeauna. Sunt fericit că echipa din comună a făcut un pas mare către fotbalul de calitate, iar dacă vor fi condiţii, aş fi încântat să urcăm şi mai sus. Din experienţa mea, voi împărtăşi copiilor câte ceva din tainele fotbalului şi poate câţiva, în timp, vor ajunge fotbalişti adevăraţi", ne-a spus, plin de emoţie, Ioan Nan.

Momente festive, momente de neuitat
Înaintea începerii meciului, Ioan Nan s-a întreţinut cu foştii colegi, depănând amintiri plăcute ale perioadei cât a fost la gruparea minieră, iar încălzirea alături de ei i-a dat pur şi simplu aripi, chiar dacă pe faţă i se putea citi nostalgia anilor care trec implacabil.
În semn de respect, foştii lui coechipieri i-au dăruit, înainte de joc, un tricou personalizat al fostei sale echipe de suflet, moment mai mult decât emoţionant, "veteranul" nereuşind să-şi oprească lacrimile, ce puteau fi ale fericirii, dar şi ale regretului că, de acum înainte, va privi gazonul verde doar de pe margine, cu nostalgia vremurilor de altădată.
După încheierea partidei, alături de colegii cu care a activat în ultimii patru ani, Nan a avut parte de un moment de asemenea festiv, când primarul comunei Budureasa, Radu Olea, i-a înmânat un trofeu pentru activitatea desfăşurată şi l-a premiat, urându-i multe satisfacţii alături de copiii din comună pe care îi pregăteşte, fiind convins că, în viitorul apropiat, câţiva îi vor călca pe urme şi poate îl vor şi depăşi.