Continuăm mini-serialul cu cei mai buni, cei mai importanți jucători din istorie ai clubului CAO/NAC Oradea, așa cum sunt ei prezentați într-o viitoare carte, „Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea”, care urmează să vadă lumina tiparului în curând. Astăzi, în prima parte, vă prezentăm cariera portarului Mircea David, cel cunoscut ca „Il Dio”.

Mircea David („Il Dio”) a fost, dacă nu cel mai bun portar care a jucat la CAO/NAC Oradea vreodată, atunci cu siguranță cel mai renumit. Și CAO/NAC a avut câțiva goalkeeperi redutabili. Mircea David, cunoscut ca „Il Dio” datorită intervențiilor sale excepționale, s-a născut în data de 19 octombrie 1914 la Valea Lungă, lângă Sinaia, în județul Prahova. Înainte de a ajunge la Oradea, prima parte a copilăriei și-a petrecut-o în Moldova. După o vreme, tatăl său, pădurar fiind, ajunge împreună cu familia prin frumoasele zone ale Crișanei. Este primit în gazdă la Oradea de un frate al părintelui său, iar tânărul Mircea David, care iubea mult școala, s-a înscris la Liceul „Emanuil Gojdu” de unde începe și frumoasa lui aventură în lumea fascinantă a fotbalului. Prima dată, în echipa de fotbal a liceului, apoi ajunge să apere culorile celei mai vestite echipe din zonă, CAO/NAC Oradea.

 

A început cu oina

De fapt primul sport pe care l-a practicat tânărul Mircea David a fost sportul nostru național, oina. Era perioada când în liceele României acest sport se practica mai mult decât fotbalul. Acest sport i-a dezvoltat reflexele și mai ales o priză excelentă la minge. Concomitent cu oina, în curtea Liceului „Gojdu'' se juca și fotbal. Astfel, fiindcă era cel mai mic, a fost trimis în poartă pentru că toată puștimea iubea golul, nimeni nu era atras de poartă. Nici pe David nu l-a prea încântat această postură „unde mă plictiseam prea rău și îmi juleam genunchii'' după cum avea s-o declare peste ani. Așa că a renunțat la fotbal și și-a îndreptat atenția spre gimnastică.

 

Fără talie, dar cu voință

Însă, după ce părintele său i-a făcut cadou o minge recompensându-l pentru rezultatele bune la învățătură, a început să privească acest sport cu mai multă îngăduință. Iar după ce, la o partidă dintre CAO/NAC Oradea - Vacker Viena, a admirat robinsonadele austriacului Rudy Hiden, nici postul de portar nu i s-a mai părut atât de neprietenos. Ba mai mult a început să-i placă după ce a încercat câteva salturi îndrăznețe între buturile porților. Însă și-a dat seama că era prea scund pentru postul de portar. Fiind un tip tenace, nu s-a dat bătut și, după sute de ore de gimnastică, înot și alergări, a reușit să ajungă la înălțimea de 1,75 metri, restul compensând prin mobilitate și anticipație. Inițial a încercat să se legitimeze la clubul Crișana al cărei suporter fidel era. Fără sorți de izbândă! Dar izbăvirea a venit de acolo de unde se aștepta poate mai puțin. Puternicul club orădean CAO/NAC a pus ochii pe el și l-a adus să fie rezerva celebrului internațional Ștefan Czinczér.

Soarta i-a surâs din nou când după un turneu al echipei orădene în Europa de Vest (1933), portarul titular Czinczér și-a fracturat mâna, prilej pentru conducerea clubului să-l arunce pe tânărul portar David în focul luptei. Și tânărul portar nu a dezamăgit deloc. Astfel începând o carieră prodigioasă între buturile porților de care se ferea atât de mult în primii ani din copilărie. Dar în timp ce cariera jucătorului era în plină ascensiune, clubul orădean a intrat într-o eclipsă materială accentuată și inevitabil și valorică.

După plecarea altui mare jucător al CAO/NAC la Venus, Iuliu Bodola, unul dintre cei mai buni prieteni, Mircea David este aproape obligat de club, în pragul falimentului, să meargă la aceeași echipă, Venus București, împreună cu Gusti Juhász, un alt bun prieten al său, în anul 1938. Cu banii luați pe cei trei, cu mențiunea că Gusti Juhász a revenit la formația orădeană și a plecat în sezonul următor, clubul CAO/NAC.

(Continuare în ediția următoare)