Născut la Braşov, la data de 26 februarie 1912, Iuliu Bodola a început fotbalul în oraşul natal, la Braşovia, dar s-a remarcat mai ales la Oradea, în timp ce juca la marele CAO/NAC. „Duduș'” era un atacant dotat cu o tehnică rafinată, șut deosebit de puternic și un simț al porții foarte dezvoltat.

Timp de 8 ani a apărat, cu rezultate excelente, culorile alb-verzi ale clubului orădean. Au urmat trei sezoane petrecute la Venus Bucureşti, cu care a câştigat de două ori campionatul naţional, după care s-a întors la Oradea. Cu echipa CAO, devenită între timp NAC în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, a reuşit să câştige titlul de campion și vicecampion al Ungariei. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Bodola a mai jucat pentru o scurtă perioadă la Ferar Cluj, actuala CFR, după care s-a stabilit în Ungaria, la Budapesta, unde a continuat să evolueze, până la 39 de ani, la MTK.

Debutând în echipa naţională a României la 19 ani, la data de 10 mai 1931, Iuliu Bodola a adunat în nouă ani nu mai puţin de 48 de selecţii, într-o vreme în care media anuală a meciurilor internaţionale era de cinci-şase. Ceea ce înseamnă că cel poreclit „Duduş” a evoluat cam în toate partidele jucate de naționala țării noastre în acea perioadă! Recordul său de selecţii (48) a fost doborât abia în anul 1974, de către Mircea Lucescu, în timp ce un alt record al său, al celor 30 de goluri în tricoul primei reprezentative, a rezistat până în 1997, când Gică Hagi a reuşit să-l depăşească.

Pentru cei care l-au văzut pe terenurile de fotbal, pe „Duduș” Bodola, mai ales în perioada anilor 1933-1939, acesta reprezenta interul ideal, dotat cu toate calitățile: tehnică, dribling, clarviziune, tenacitate și subtilitate excepțională!

Era un om așezat, liniștit, care ducea o viaţă foarte cumpătată. Regretatul Ilie Savu, care a apucat să-i fie coechipier în perioada Venus, îl descria ca fiind „un bărbat elegant, prietenos şi sincer, care nu bea decât apă minerală şi iubea să petreacă mult timp alături de colegii săi mai tineri, cărora să le mai transmită câte ceva din experienţa sa. Ca jucător, făcea ravagii printre adversari, având un șut necruţător şi lovind mingea la fel de bine cu ambele picioare”.

„Pentru mine, unul dintre cei mai mari fotbaliști români din toate timpurile a fost Iuliu Bodola. Peste Nicolae Dobrin, nici Gică Hagi nu se putea compara cu el”, spunea marele Angelo Niculescu, fost selecţioner, acesta având și despre orădeanul Iuliu Barátky cam aceeași părere.

Începând din 2008, stadionul din Oradea poartă numele fostului mare internaţional, decedat la Budapesta, în 1992, la vârsta de 80 de ani.

Iuliu Bodola a marcat 112 goluri în prima divizie românească și alte 85 (cele mai multe sub culorile lui CAO/NAC) în prima ligă maghiară.

CARIERA DE JUCĂTOR:

- 1922-1929 Brașovia Brașov (juniori), 1929–1937 CA Oradea (meciuri 89 / 62 goluri), 1937–1940 Venus București (meciuri 61 / 47 goluri), 1940–1945 Nagyváradi AC (meciuri 98 / 47 goluri), 1945–1946 Ferar Cluj (meciuri 3 / 3 goluri), 1946–1949 MTK (meciuri 83 / 38 goluri)

- Meciuri jucate în divizia „A”: 153

- Goluri marcate în diviza „A”: 112

- Titluri de campion: 2 (campion al României cu Venus București și campion al Ungariei cu CAO/NAC)

- Meciuri în campionatul Ungariei: 181

- Goluri marcate în campionatul Ungariei: 85

ECHIPA NAŢIONALĂ:

România - 48 selecţii / 30 de goluri; Ungaria - 13 selecți / 4 goluri.

A participat la CM '34 şi CM '38 cu echipa României

CARIERA DE ANTRENOR:

Szolnoki MÁV, Haladás, Pécsi VSK, Komlói Bányász, Gyulai SE, Diósgyőri VTK, Salgótarjáni BTC, Ormosbányai Bányász

Mențiune: În palmares, ca, de altfel, la toți jucătorii, apar doar partidele jucate în divizia „A” (sau NB I). Divizia „A” a fost înființată în anul 1932.

Fragment din „ISTORIA CLUBULUI DE FOTBAL CAO/NAC ORADEA''.