Continuăm mini-serialul cu cei mai buni, cei mai importanți jucători din istorie ai clubului CAO/NAC Oradea, așa cum sunt ei prezentați într-o viitoare carte  „Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea” care urmează să vadă lumina tiparului în curând. Astăzi prezentăm cariera de antrenor a lui Iuliu Baratki.

 

Cariera de antrenor

Ca antrenor a debutat în 1944 pe banca Rapidului, echipă pe care a condus-o timp de două sezoane, până în 1946 când revine pentru un an la Oradea, la conducerea divizionarei „A'', Libertatea. La clubul orădean va activa ca antrenor-jucător evoluând în campionatul 1946-1947 de 16 ori pe gazon, reușind nu mai puțin de 9 goluri. De aici pleacă la Rata Târgu Mureș, iar în 1949 a mers în București, unde a condus timp de patru sezoane pe Dinamo. După un an petrecut din nou la Progresul Oradea, revine la Dinamo, alături de care câștigă, în 1959, Cupa României. După anul 1960 lucrează la centrul de copii și juniori al clubului Dinamo.

 

Sete oceanică și de... viață

În încheiere trebuie să spunem despre „Gyuszi” că rămâne unul dintre cei mai talentați jucători pe care i-a oferit fotbalul românesc de-a lungul timpului, o adevărată legendă a cărui șut năprasnic nu ierta nici un goal-keeper al epocii interbelice.Tehnician de mare clasă, Baratki a rămas în memoria contemporanilor săi prin măiestria executării loviturilor libere de la 16-25 de metri, transformate, în cea mai mare parte, cu o uimitoare precizie, în goluri de o rară frumusețe. Dar Iuliu Barátky avea și o oarecare pasiune pentru poker, îi plăceau petrecerile și vinul, după cum relata Mihalache într-un interviu apărut în rândurile Gazetei Sporturilor din luna februarie a anului 2009. Marele antrenor Angelo Niculescu spunea următoarele despre Iuliu Barátky: „Putea să evolueze oriunde. Se adapta bine postului pentru că juca bine cu ambele picioare, dar şi cu capul. Mare fotbalist! Eu îl consider numărul 1 în România. Peste Hagi, Balaci, Dobrin sau Ozon. S-a stins repede pentru că a avut un mare rival: setea oceanică! Acest viciu i-a diminuat longevitatea şi capacitatea de efort. Nu exista meci care să nu fie urmat de o masă copioasă şi de consum de alcool. Îi plăcea mult şpriţul!'' Pe de altă parte, Mircea David, portar care a fost atât coleg cu „Gyuszi”, pe când își făcea junioratul la CAO/NAC Oradea, dar și adversar, în perioada petrecută la Venus București, a remarcat în cartea „Il Dio și Diavolii din fața porții'' faptul că Iuliu Barátky avea foarte mulți admiratori și în special, admiratoare, datorită talentului fotbalistic și nu în ultimul rând, al șarmului său. Conform precizărilor sale, Barátky a lăsat multe inimi frânte în urma sa. Dar toată această „admirație'' nu l-a împiedicat să sfârșească pe un pat de spital uitat de toată lumea, inclusiv de fosta iubită și soție „Dulcy'' care, după ce i-a „păpat'' toți banii, la final l-a părăsit! Pe 14 aprilie 1962, la doar 51 ani, Iuliu Barátky pleca să dribleze spre alte orizonturi, devenind el însuși o stea printre alte stele.

Cartea de vizită ca antrenor: 1941-1945 - Rapid București (jucător / antrenor), 1946-1947 - Libertatea Oradea (jucător / antrenor), 1947-1949 RATA Târgu Mureș (jucător / antrenor), 1949-1950 Universitatea Cluj, 1952-1953 Dinamo București, 1954 - Progresul Oradea și 1957-1959 Dinamo București. A câștigat Cupa României cu Dinamo București în 1959. A antrenat în anul 1948 și naționala României.

Fragment din „Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea''.