Continuăm mini-serialul cu cei mai buni, cei mai importanți jucători din istorie ai clubului CAO/NAC Oradea, așa cum sunt ei prezentați într-o viitoare carte ''Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea''. Iuliu Barátky este al treilea jucător deosebit de valoros, după Bodola și Petschovschi, care a apărat la un moment dat culorile alb-verzi ale clubului orădean CAO/NAC, dar și ale rivalelor orădene Stăruința și Crișana.

 

Fără performanțe la Oradea

În mod paradoxal, Iuliu Barátky, singurul orădean get-beget, dintre cei trei, care a evoluat în două perioade la clubul CAO/NAC, nu a fost deloc părtaș la niciuna dintre performanțele acestui club. În primul rând nu a făcut parte din ''Echipa de Aur'', și nici din cea ''de argint'', dacă putem să-i spunem așa, celei care a cucerit campionatul în România sau Cupa României. El a evoluat sub culorile alb-verzi la sfârșitul anilor '20, când clubul orădean era într-o etapă de reconstrucție și a revenit la CAO/NAC în postura de antrenor-jucător la sfârșitul carierei în sezonul 1946-1947, perioadă în care clubul se afla din nou în reconstrucție. Atunci s-a creat o nouă formație care finalmente va câștiga titlul 2 ani mai târziu, dar Gyuszi va fi plecat pe alte meleaguri.

 

Portret de fotbalist

Iuliu Barátky, supranumit ''Minunea Blondă'' sau ''Teroarea Blondă'', orădean fiind la origini, a jucat cel mai puțin pentru CAO/NAC Oradea, dintre cei trei corifei ai fotbalului românesc. El fiind poate cel mai valoros dintre cei trei jucători, însă doar al treilea ca importanță în această ierarhie scurtă, dar selectă, fiindcă și-a lăsat mai puțin amprenta asupra destinului sportiv al clubului orădean. Chiar dacă a activat de două ori ca jucător, dar și în calitate de antrenor după marele război mondial.

Iuliu Barátky, român de etnie maghiară, s-a născut în Oradea, cartierul Velența, la data de 14 mai 1910, în casa unui măcelar priceput, care visa să-i preda într-o bună zi afacerea unicului său fiu. A început să joace fotbal la vârsta de opt ani, în echipa cartierului muncitoresc din Oradea, O.S.K. În 1922 a trecut la Stăruința Oradea, pentru ca la 14 ani să facă parte din selecționata de juniori a zonei Oradea.

 

Golgeter la MTK și Rapid București

La 18 ani este transferat la CAO/NAC Oradea, de unde în 1930 pleacă la Hungaria Budapesta, echipă la care activează patru sezoane. Cele două sezoane petrecute la CA Oradea au fost suficiente pentru a deveni atât de celebru încât să fie ofertat de MTK Hungaria, una din cele mai bune echipe din Europa de Est la vremea respectivă.

Fără să stea prea mult pe gânduri, într-o bună zi a anului 1930, șefii clubului din Budapesta l-au vizitat pe tatăl lui Barátky pentru a negocia transferul fiului său. Conform informațiilor relatate de scriitorul Mihalache (prieten foarte apropiat cu Baratky) în ''Tripleta de aur'', aceștia l-au urcat pe bătrânul măcelar într-o mașină și au mers cu el într-un restaurant, unde i-au oferit o sumă impresionantă în schimbul lui Iuliu Barátky. Tatăl său avea o oarecare obsesie pentru înavuțire, dorea ca afacerile sale să fie cât mai prospere și văzând câți bani i se oferă, a acceptat transferul lui ”Gyuszi” fără rezerve. Din unele surse se pare că tatăl lui Barátky, ar fi încasat 2 500 de pengö, o sumă mare pentru vremea respectivă. Se spune că o sumă asemănătoare ar fi primit și clubul CAO/NAC Oradea.

La aflarea acestei vești, tânărul fotbalist privise cu neîncredere inițiativa tatălui. La 20 de ani împliniți, Iuliu Barátky era nevoit să se despartă de orașul său natal, de prieteni și mai ales, de mama sa, persoană la care ținea mai mult decât orice. Și totuși, ”Gyuszi” trebuia să-și urmeze visul, acela de a deveni un mare atacant și să joace împotriva celor mai bune echipe ale lumii. Barátky s-a făcut remarcat încă de la primele meciuri disputate în tricoul clubului din Budapesta și nu după mult timp, avea să devină idolul tribunelor. Loviturile magistrale ale lui Barátky vor pune probleme tuturor portarilor din campionatul Ungariei, înscriind în cei trei ani nu mai puțin de 52 goluri.

Revine la Oradea și petrece trei ani la Crișana, pentru ca în 1936 să se mute în București, unde evoluează opt sezoane la Rapid/CFR. Astfel sub culorile alb-vișinii Iuliu Barátky cunoaște deplina consacrare și devine unul dintre fotbaliștii legendari ai Rapidului.

În decursul a 8 ani, ”Gyuszi” îmbracă de 81de ori tricoul ”alb-vișiniu”, înscrie nu mai puțin de 61 goluri și câștigă de 6 ori consecutiv Cupa României cu formația giuleșteană. Șuturile magistrale ale lui Baratky vor pune în dificultate goal-keeperi experimentați ai timpurilor respective precum Dumitru Pavlovici sau Mircea David. În patru din cele șase finale ale Cupei disputate pentru Rapid, Baratky va reuși să și înscrie. E vorba de edițiile din 1937, 1939, 1940 și 1941.

În total, oficial, a adunat în palmares 155 de meciuri în campionatul național și o sută de goluri marcate.

Fragment din ''ISTORIA CLUBULUI DE FOTBAL CAO/NAC ORADEA''

(Continuare în ediția următoare)