Apogeul carierei de antrenor, Gyula Lóránt, l-a atins probabil între anii 1977-1979 când a antrenat Bayern München. Însă în campionatul german, după rezultate meritorii i-a fost dat antrenorului maghiar să arate că uneori „de la sublim la ridicol, nu-i decât un singur pas".

După o tentativă eșuată de a evada din lagărul comunist, petrecută în 1948 când a fost închis pentru câteva luni, Lóránt reușește, în decembrie 1963, să răzbată dincolo de „Cortina de Fier'' și poposește pentru scurt timp în Austria, apoi în Germania de Vest.

În continuare se va dedica carierei de antrenor cu rezultate destul de bune. Cu o pauză de 2 ani în Grecia (1974-1976), unde câștigă titlul cu PAOK Salonik, activează ca antrenor în campionatul RFG-lui la 7 echipe de primă divizie.

 

Rezultate remarcabile cu Eintracht Frankfurt

În sezonul 1976-1977 a fost numit antrenor la Eintracht Frankfurt după ce această echipă avusese un start de sezon catastrofal. Cu Gyula Lóránt pe bancă, Eintracht a avut o serie de 22 de partide fără să cunoască înfrângerea ridicându-se de pe ultima poziție și terminând sezonul pe locul 4! Din această perioadă s-au spus lucruri frumoase despre Gyula Lóránt. Vedeta echipei, Jürgen Grabowski, spunea despre antrenorul maghiar următoarele: „Era un om extraordinar, inteligent. Și ne-a dat imediat un nou sistem de joc'' sau „În principiu, Gyula Lóránt a venit prea târziu și a plecat prea devreme de la Frankfurt''.

După doar un an petrecut la Frankfurt, în decembrie 1977 este unul dintre protagonistii unui schimb ciudat de antrenori în Bundesliga. Gyula Lóránt este chemat la Bayern München, iar de la Bayern München este adus în locul său la Eintracht, Dettmar Cramer care avea rezultate decepționante cu bavarezii. Asta după ce Eintracht, cu Lóránt la timonă, îi administrase un sec 4-0 în campionat și o eliminase tot cu 4-0 din Cupa Germaniei!

 

Parcurs modest cu Bayern München

După un început promițător cu Bayern München, care pierduse înainte de venirea lui, ultimele șase meciuri și fusese deja scoasă din Cupa Germaniei, leagă două victorii și două remize în campionat. În Cupa UEFA, Bayern este însă eliminată de... Eintracht și până la urmă încheie sezonul pe un modest loc 12, clasare din cauza căreia va rata prezența în competițiile europene, pentru prima dată după nouă ani.

Stagiunea următoare, Bayern, întărită cu Paul Breitner adus pe o sumă mare (2 milioane de mărci) de la Braunschweig, pornește lansat în campionat depunându-și serios candidatura la titlu, trofeu pe care nu-l mai câștigase de patru ani.

Însă după startul promițător apar primele scurt-circuite în sânul echipei. Antrenorul Gyula Lóránt și vedeta Paul Breitner, doi tipi orgolioși, intră în conflict deschis, acesta din urmă fiind susținut și de Uli Hoeness altă vedetă a echipei bavareze.

 

Arogant și exigent...!

Adept al „apărării în zonă'', și nu al marcajului „om la om'' cum se practica atunci, el a intrat treptat în conflict și cu restul jucătorilor. În timp, strategia de joc a antrenorului maghiar a fost adoptată de toate cluburile mari, însă în acel moment clubul bavarez, jucătorii, nu erau pregătiți pentru asemenea inovații.

La München, Lóránt s-a dovedit a fi un antrenor extrem de exigent și arogant, presa germană catalogându-l astfel mai ales după ce acesta a declarat în revista „Der Spiegel” că „nici un jucător nu trebuie să fie mai deștept decât mine''.

Aceste conflicte se pare că i-au grăbit sfârșitul la clubul bavarez. Jucătorii au refuzat să-l mai asculte și, o partidă disputată în decembrie 1978, pe terenul celor de la Fortuna Düsseldorf, pierdută la un scor neverosimil (7-1), determinând presa să sugereze că eșecul a fost premeditat. Gyula Lóránt se îmbolnăvește. După două luni de spitalizare, în februarie 1979, își dă demisia de la Bayern München.

Fragment din ''Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea''.

(Continuare în ediția următoare)