Cu toate că nu jucau trei piese de bază, Silaghi, Trip şi Cipău, şi văzându-i cât suflet pun la antrenamente jucătorii de la CF Bihorul Beiuş, mi-am zis să fac şi eu deplasarea la Arad, la meciul cu formaţia locală Gloria. Neinspirată decizie, pentru că în oraşul de pe Mureş beiuşenii au făcut figuraţie şi au pierdut fără drept de apel, la scor de neprezentare (3-0).

Conducerea echipei le-a creat cele mai bune condiţii şi în precedenta deplasare, la Recaş. Echipa a plecat cu o zi înainte de meci, a înnoptat în Timişoara, tocmai pentru a fi mai proaspeţi sâmbătă, cu Recaşul. Au jucat binişor, dar au pierdut cu 3-1 în fieful uneia dintre cele mai bune echipe ale seriei a V-a din Liga a III-a.
Ceea ce am văzut, însă, la Arad, pe terenul sintetic Şega e incredibil. Absolut toată echipa a jucat lamentabil, scuze nu sunt, deoarece antrenamentele s-au desfăşurat şi pe terenul sintetic de la Paleu. La Arad echipa a fost însoţită şi de un grup de suporteri (cam 15-20), cărora însă le-a fost ruşine de evoluţia sub orice critică a jucătorilor beiuşeni. Entuziasmul lor a fost temperat repede, pentru că arădenii aveau deja un avantaj liniştitor încă după primele 20 de minute. Păcat de banii investiţi în această echipă, care nu ştie să răsplătească eforturile celor care o susţin, păcat de munca lui Adrian Anca, care aproape după fiecare antrenament e răguşit, cât le explică ce au de făcut la meciuri, păcat de suporterii cărora le creează neplăceri în mod constant.
La ora actuală, echipa are toate condiţiile să evolueze foarte bine, dar... nu e cu cine. Bihorul Beiuş se ţine bine pe ultimul loc şi, după cum se exprimă, are toate şansele să rămână acolo şi să revină în fotbalul judeţean chiar în anul centenarului clubului...