Unul dintre cele mai îndrăgite sporturi din peisajul sportiv orădean, baschetul, este aproape de colaps. Neinclus pe lista priorităţilor în agenda municipalităţii locale, lăsat în voia sorţii în ultimele luni, secţia de baschet a CS Municipal Oradea se zbate să supravieţuiască, să continue în condiţii precare pe prima scenă a baschetului autohton.

Lunile de vară n-au adus nimic nou pentru baschetul orădean, echipa masculină (antrenori, Kosa Zoltan şi Veres Attila) şi cea feminină având şi la această oră o situaţie incertă. Chiar dacă ambele echipe au fost înscrise în noua ediţie de campionat, până în acest moment se ştie că la primul antrenament de luni, de la Arena "Antonio Alexe", s-au prezentat doar juniorii de la LPS Bihorul (formaţie vicecampioană naţională pregătită de prof. Valeria Scheiner), aceştia pregătindu-se alături de cei trei supravieţuitori ai echipei de anul trecut. Este vorba de Lazar Laszlo, Horia Hora şi Szijarto Lajos. Printre cei care efectuează câte un antrenament pe zi (marţea şi joia sunt două şedinţe de antrenament) se numără Mate Stretea, Torok Roland, Sergiu Pop, Botoş Roland, Cătălin Horga, Mihai Bungău etc. Ceilalţi jucători au părăsit corabia în derivă a CSM Leonardo, căutându-şi echipe prin ţară sau peste hotare. Reîntors din Statele Unite, unde a evoluat timp de un an la o formaţie studenţească, fostul jucător al echipei orădene, Andrei Mandache, şi-a manifestat intenţia de a reveni la clubul orădean, dar, după ce a văzut situaţia financiară precară, indiferenţa cu care este tratată echipa, a acceptat oferta venită de la CSU Braşov. Aşadar, cu o lună înainte de startul unui nou sezon competiţional, echipa masculină se bazează doar pe juniori, şi cum se cunoaşte diferenţa dintre nivelul juniorilor şi cel al seniorilor (asta nu diminuează cu nimic valoarea acestor jucători talentaţi, dar lipsiţi de experienţă), ştim deja la ce să ne aşteptăm, cu siguranţă vom lupta din răsputeri să supravieţuim pe prima scenă. Şi la echipa feminină sunt aceleaşi probleme, profesoara Adriana Niculescu se confruntă cu o situaţie similară, astfel că şi aici accentul se va pune pe junioare. Rămâne de văzut cât de repede va veni sprijinul aşteptat din partea autorităţilor locale, cât de consistent va fi acesta, astfel încât cele două echipe să încerce să supravieţuiască, acesta fiind prioritatea numărul unu. Pentru că, fără cantonament, fără jucători de valoare şi cu experienţă, este absurd să pretinzi altceva acestor jucători şi tehnicieni, care se găsesc în postura lui Don Quijote.