Acum 60 de ani, o generaţie talentată de fotbalişti, în majoritate bihoreni, a reuşit să obţină o performanţă majoră pentru fotbalul bihorean: titlul naţional. Autoarea acestei reuşite de excepţie, unică până acum în analele fotbalului din Bihor, a fost ICO, formaţie aparţând Gospodăriei Comunale Oradea, antrenată la vremea respectivă de Nicolae Kovacs, fratele mult mai celebrului Ştefan Covaci. La distanţă de peste jumătate de veac, doar doi dintre autorii acelei performanţe mai trăiesc. Este vorba de Peter Fekete şi Ioan Lucaci, doi octogenari simpatici, care nu vor uita niciodată acele vremuri de glorie.

Au fost colegi cu "Il Dio"

O mică întâlnire cu cei doi fotbalişti ai fotbalului din perioada romantică a avut loc ieri, la sediul Liceului cu Program Sportiv "Bihorul", după obişnuita conferinţă de presă săptămânală la care directorul LPS Bihorul, prof. Dan Matei, prezintă rezultatele sportive ale elevilor şcolii în săptămâna premergătoare întâlnirii cu presa sportivă locală. Cel care poartă "vina" acestui dialog este prof. Dan Matei, fost fotbalist, fost preşedinte la FC Bihor, un om care nu poate uita că în urmă cu zeci de ani Oradea era un centru de tradiţie al fotbalului românesc, de aici plecând mari fotbalişti spre alte echipe şi chiar spre lotul naţional. Astfel, chiar din acea echipă care a cucerit singurul titlu naţional la fotbal, ICO, au făcut pasul spre echipa reprezentativă a României nume mari ale fotbalului din acea perioadă, cum au fost Bodo, Ferenczi, Vaczi, Serfözo, Zilahi, Ion Vasile, aceştia continuând prezenţa la lotul naţional a unor Baratky, Bodola, Ronnay sau David (portarul supranumit "Il Dio" de italieni), cel care, alături de Fekete, apăra poarta campioanei ICO. Ioan Lucaci s-a născut la 15 iulie 1928, iar Fekete Peter s-a născut în acelaşi an, dar pe 24 noiembrie. Ambii au îndrăgit de copii fotbalul, bătând mingea pe maidane, iar graţie talentului, au ajuns ca la o vârstă fragedă să facă parte din lotul echipei fanion a Oradiei din acea vreme, ICO. Ţinând cont că primul deceniu de după al Doilea Război Mondial a fost dominat autoritar de echipa din Arad, numită mai întâi ITA, apoi Flamura Roşie, se poate spune că performanţa formaţiei ICO, deşi singulară, a demonstrat că hegemonia "Bătrânei Doamne" poate fi măcar întreruptă.

"Secretul reuşitelor noastre a fost unitatea de grup"

Acum pensionari, care-şi petrec multe ore la plimbare, prin parcuri, iar seara urmăresc meciuri la televizor (har Domnului, acum sunt din abundenţă transmisiuni de gen, nu ca pe timpuri, aşa că doi nostalgici ai sportului-rege au de unde alege), Lucaci şi Fekete şi-au adus aminte de acel an de glorie, când ICO a cucerit campionatul divizionar, cu un avans de 6 puncte. "Era o mare bătălie cu echipele din Bucureşti şi cu ITA, noi reuşind să câştigăm atunci în faţa Rapidului şi a ITA-ei, două echipe redutabile. N-am primit o recompensă deosebită, doar cea obişnuită, adică 150 de lei, iar ca supliment, ni s-a dat o masă, mai exact un gulaş, la restaurantul lui Karacsony. Secretul performanţei noastre a fost unitatea de grup, care exista atât pe teren, cât şi în afara acestuia, dar şi faptul că aproape 80% din lot era format din bihoreni. Pentru mine, acel an a fost deosebit, dar au mai fost şi alte momente plăcute, iar unul a fost atunci când am jucat cu Unirea Tricolor, o formaţie redutabilă a acelor timpuri, noi am câştigat cu 3-1, eu am dat un gol şi am obţinut un penalty, iar ca adversar l-am avut pe Titus Ozon, un fotbalist de excepţie", şi-a reamintit cu nostalgie Ioan Lucaci. Să spunem că ambii fotbalişti au fost invitaţi şi au acceptat cu plăcere să participe la Expoziţia din 16 iunie de la LPS Bihorul, care doreşte să reamintească iubitorilor de fotbal cine a fost, ce a făcut şi câtă recunoştinţă a primit cel care a fost Nicolae Kovacs, singurul fotbalist român din perioada interbelică care a participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial: Uruguay 1930, Italia 1934 şi Franţa 1938.