30 de copii fericiţi ne-au întâmpinat la intrarea în sala de sport din Vaşcău! Atât de fericiţi încât unii din cei mai mici ne-au îmbrăţisat, la propriu. Emoţia a fost din ambele părţi! Pentru ei, că vin antrenorii de la Oradea să-i înveţe tenis, pentru noi, surpriza că mulţi copii au lăsat totul pentru a descifra tainele acestui frumos şi spectaculos sport. Şi pe deasupra foarte mediatizat în zilele noastre, toţi fiind admiratori ai Simonei Halep şi dornici să-i calce pe urme.

Profesori şi copii pasionaţi

S-a trecut repede peste prezentări pentru că, împreună cu domnişoara Teodora Burz, profesoara de educaţie fizică de la Şcoala "Nicolae Bogdan", am purces hotărâţi la exerciţiile de încălzire. Imediat după cele cuprinse în şcoala alergării şi săriturii şi mişcările de gimnastică specifice tenisului, ni s-a alăturat şi Marius Crişan, profesorul de sport din Budureasa, care s-a dăruit cu mare entuziasm  acestui proiect de voluntariat, acţiune  sprijinită de Consiliul Judeţean Bihor şi realizată în colaborare cu Federaţia Română de Tenis. Pentru început, profesorul Crişan le-a prezentat copiilor alcătuirea şi priza rachetei de tenis. A urmat lovirea mingii de tenis din mingea prezentată, poziţia fundamentală a jucătorului de tenis, lecţia încheindu-se cu lovirea mingii din poziţia de aşteptare cu lovitura de pe partea dreaptă (forehend-ul), de pe loc şi cu deplasare laterală. În zilele următoare se vor consolida cele începute, urmând ca la final copiii să cunoască forehand-ul, backhand-ul, serviciul, lovituri de bază în sportul alb pentru a putea să dispute un meci de tenis. A predominat buna dispoziţie pe toată durata cursului. Copiii dovedesc calităţi motrice deosebite, dar şi o mare dorinţă de a fi pe placul antrenorilor prin execuţiile lor. 

O cale de urmat

Era noapte afară când ne-am urcat în maşină ca să pornim spre Oradea. Copiii plecaseră şi ei. Unii trebuiau să ajungă în satele învecinate oraşului de la poalele Munţilor Codru-Moma: Câmp, Coleşti sau Vărzari.  Am mulţumit amândoi lui Dumnezeu că ne-a dat putere ca şi astăzi, ajutaţi de aceşti minunaţi copii, să  mai facem un pas, din acei mulţi paşi pe care ni i-am plănuit alături de ei. Proiectul nostru se va încheia în câteva zile. Dar avem convingerea că drumul deschis de aceşti voluntari va fi continuat de cei din localităţile bihorene, care li s-au alăturat pe parcursul acestui proiect în această muncă deloc uşoară, dar cu satisfacţii sufleteşti nepreţuite. O mare bucurie şi o încurajare a fost să cunoaştem oameni ca Mihaela Găvriluţ, Liviu Luca, Lucian Reti, Bogdana Haragoş, Floriţa Dobre, Daniel Rus, Mircea Monenciu, Marius Crişan, Teodora Burz. Iar noi vom reveni, oricând, cu plăcere, la Ţeţchea, Şuncuiuş, Tileagd, Rieni, Tinca, Tămăşeu, Vadu Crişului, Nucet sau Vaşcău. Pentru că bucuria unui copil care te îmbrăţişează pentru că ai venit de departe ca să-l înveţi tenis nu se uită niciodată şi te cheamă mereu acolo unde el te aşteaptă cu speranţă şi încredere. 

P.S.  Să punem, în loc de final, cuvintele părintelui Nicolae Steinhardt din introducerea la minunatul său volum "Dăruind vei dobândi" şi care se numeşte chiar aşa: "Ce-I datorez eu lui Hristos?". Iată ce scrie monahul de la Rohia: "Căci nu dăruieşti niciodată puţin, cu parcimonie, după dreptate, ci numai clătinat şi îndesat, har peste har, nu împarţi bacşişuri ci pofteşti la cina împărătească".