Stimate domnule Voloşeniuc, am înţeles din recenta Dvs. intervenţie citată de presa locală că nu vă raportaţi la teatru ca la o instituţie profesionistă de tradiţie, de prim rang a oraşului nostru (aşa cum se bucură el de stimă în întreaga lume!), ci ca la oricare dintre instituţiile care "produc" spectacole, solicită bani de la buget (deci banii contribuabilior) şi, eventual, ar fi de dorit să şi aducă ceva venituri!

Înţeleg, cu părere de rău, că nici nu acordaţi prea mare importanţă numelui noii instituţii struţo-cămilă pe care vă grăbiţi s-o înfiinţaţi, neîncercând măcar să vă consultaţi cu cei care dau banii, necum să ţineţi cont de părerea lor! Vă citez: "O denumire este doar un amănunt care poate fi schimbat cu uşurinţă". Stupefiant! Cum adică numele nu e important? Vă e totuna dacă de mâine vă botează cineva Petru sau Vasile - când la botez vi s-a dat un nume?
Sau credeţi că firme importante din lume acceptă să-şi schimbe peste noapte numele, numai pentru că i s-a năzărit cuiva s-o facă? Dior, Mercedes sau Dacia să se numească de mâine altfel? Cum ar fi ca pe nepusă masă să vină cineva de la Primăria Londrei să schimbe denumirea celebrului Teatru Globe rămasă de pe vremea lui Shakespeare!? Neglijenţe de acest fel ale conducătorilor români au dus la erori şi gafe regretabile în varii domenii, nu e locul acum să vorbim despre ele, dar mai meditaţi puţin şi Dvs.
În al doilea rând, observ că vorbiţi numai despre bani, ca mulţi români din aceşti ani de după '89, care reduc totul la bani! Staţi cu ochii numai pe buget? Dac-ar fi aşa, atunci îmi pun întrebarea: de ce pe nimeni din Consiliul Judeţean - care e principalul ordonator de credite al Teatrului - n-a interesat vreodată cum se cheltuie cu adevărat banii pentru spectacole şi dacă e normal să coste o... producţie, dacă vorbim în termeni comerciali, multe milioane şi să se dea trei, patru sau zece reprezentaţii cu respectivul spectacol, când ar trebui să se reia şi să se reprezinte poate şi zece ani la rând, cum e cazul revizorului, de pildă, de la Teatrul de Comedie! Şi nu e vorba aici numai de bani, ci de ce joacă actorii, ce repertoriu propune "instituţia", dacă se mai ştie ceva pe plan naţional de ea, dacă se scrie în presa de specialitate despre spectacole şi cum se scrie, dacă e sau nu selecţionat pentru festivaluri teatrale din ţară etc?
Nimeni nu spune că banii nu sunt importanţi, dar hai să nu-i punem mereu pe primul loc, când vorbim de cultură! Unde e fiorul artistic, unde e sufletul, unde e emoţia, unde e valoarea strict culturală? Dar, dacă vorbiţi de bani, atunci vin şi vă întreb: v-aţi gândit bine câte posturi veţi fi nevoiţi să creaţi după ce vă veţi afla în faţa a două instituţii separate, complet individualizate? Începând cu directoarea resurselor umane, cu contabilul şef şi terminând cu lucrătorii din ateliere? Şi cum îşi vor împărţi unicul birou mare din clădirea Teatrului cei doi directori generali, prin forţa lucrurilor, la fel de... importanţi?
Exemplele date de Daniel Vulcu sunt inexacte şi aduc în discuţie teatre care au clădiri diferite, nicio asemănare, deci, nici cu Teatrul Maghiar din Cluj, nici cu altele. La Arad zice că se vor petrece lucrurile la fel. Aţi avut curiozitatea să-i întrebaţi şi pe ei, care vorbesc cu disperare de viitoarea bulibăşeală de care au avut norocul să scape în '89, după cinci ani de nefuncţionare a "mastodontului", care nici măcar de natură etnică nu era, ci pur românească! Da, până şi comuniştii şi-au dat seama că nu e bine, şi au încercat să mai schimbe ce se mai putea!
Sunaţi la Constanţa, unde, de când e libertatea asta rău înţeleasă de unii, de prin 2000 încoace, edilii răspunzători de "binele obştesc" i-au înnebunit pe actori: au desfiinţat Teatrul de revistă Fantazio, au unit Teatrul de Operă şi Balet "Oleg Danovski" cu Teatrul Dramatic şi Filarmonică sub numele de Teatrul Naţional de Operă şi Balet, apoi au revenit la numele de Teatru Dramatic, Ministerul, agasat, probabil, a preluat subvenţionarea Teatrului de Operă, lăsând Teatrul Dramatic cum a fost!
De ce nu ni se dau ca exemple Teatrul din Satu Mare, care funcţionează cu două secţii, sau Teatrul Naţional din Târgu Mureş, cu două secţii separate, având aceeaşi conducere administrativă (aici da, se vede că se fac economii!), dar cu conduceri artistice diferite şi cu o împărţire echitabilă a bugetului. Povestea cu banii care trec de la o secţie la alta e de adormit copiii! Nu nouă, care am lucrat în teatru, ne vinde Daniel Vulcu asemenea gogoriţe!).
Dacă cumva doriţi să "implementaţi" idei din Vest, cum ar fi, de pildă, Barbican Arts Centre, din Londra, sau alte masive complexe culturale din lumea largă, vă asigur că ele nu au luat naştere peste noapte, aşa, că i s-a năzărit cuiva c-ar fi mai "eficiente", ci s-au înfiinţat după alte criterii, după ani buni de gândire şi după ce au construit clădiri special destinate tuturor instituţiilor artistice care funcţionează înăuntrul Complexului, cu numele lor iniţiale, nu schimbate arbitrar şi aiurea! Nu e cazul nostru, un oraş care-şi repară clădirea teatrului de trei ani şi se căzneşte să termine cu scandal şi nesfârşite certuri clădirea muzeului!

Dvs. credeţi, domnule Voloşeniuc, că orădenii nu comentează toate astea, cu năduf şi amărăciune, de câte ori au ocazia? Doar că, spre mirarea mea (deşi încet-încet nu mă mai mir de nimic), cei mai mulţi nu au curajul s-o exprime deschis, temându-se, poate, că vor fi luaţi în vizor şi la primele restructurări vor fi daţi afară! S-a mai văzut... Iată de ce am rămas noi, pensionarii, "cei mai curajoşi români" - cum a scris regretatul Tudor Popescu într-o comedie, să vorbim şi să mai şi scriem când avem unde! Asta ca să vă amintim vorbele unui mare învăţat: "Să ne temem de cei ce vorbesc tot timpul despre libertate, dar o încalcă zilnic prin faptele lor".

P.S. Sper că dl prefect va cântări bine lucrurile şi va da un verdict corect.