"Suntem europeni mai mult cu numele!"

Am pus pe hârtie aceste rânduri pentru a vă semnala o situaţie care nu face cinste sistemului balnear dintr-o Românie membră a UE. Din câte se pare, suntem europeni mai mult cu numele decât cu faptele.

Am sosit în staţiunea Felix cu bilet de tratament pentru 18 zile. Pe bilet scria S.C. Sind România şi am înţeles că Hotelul "Muncelul" aparţine sindicatelor (care?), fiind preluat după 1990 de statul român. La recepţie, o singură funcţionară, care nu făcea faţă numărului mare de solicitanţi sosiţi în concediu din toate părţile ţării. După mai bine de o oră de stat la coadă, am primit cheia de la cameră. În cameră, surprizele au început de la uşa care nu se închidea bine şi scârţâia îngrozitor. Se vedea că fusese "cârpită". În interior - mobilier uzat, scaune prinse în şuruburi, să nu se destrame. Uşa de la balcon nu se închidea, iar geamurile aveau cercevelele putrede, încât ţi-era frică să nu cadă. Balconul - murdar de excremente de pasăre.
În baie uşa nu se închidea, iar mirosul de stătut inunda camera. Duşul era o piesă de muzeu (anii '70, de la construirea hotelului), ruginit, cu robinete "asortate", pe care ţi-era frică să le deschizi, ca nu cumva să se distrugă. Apa picura neîncetat (se pare că nu se cunosc aici normele de economisire a resurselor pe care ni le oferă Terra). Perdeaua de la duş lipsea cu desăvârşire (rămăseseră câteva cârlige, atârnând stinghere din tavan) şi podeaua băii era udă, încât puteai aluneca oricând. Suportul de prosop era rupt. Prosoapele erau foarte uzate, de o curăţenie îndoielnică. Lenjeria de pat era colorată (toate, după norme, trebuie să fie albe) şi nu a fost schimbată niciodată în timpul celor 18 zile cât a durat şederea mea. Prosoapele, la fel. Pe paturi nu exista cuvertură protectoare. Hârtia igienică (rămasă de la seria anterioară) era fixată cu un băţ şi în întreg sejurul nu am primit alta. Lipsa acesteia e chestie de minimă decenţă faţă de oaspeţi. La cantină, şapte zile din şapte se servea la prânz şi seara carne fiartă cu fidea, cartofi din pungă, mazăre. Trei din şase zile, seara, am primit "aperitiv" o conservă de pateu şi trei măsline. Când nu era conservă, erau trei felii de salam cu trei măsline. Meniul se repeta cu insistenţă. Dacă bucătarul şi conducerea hotelului ar mânca 18 zile acest monoton meniu, ar lua masa în altă parte. Uneori şerveţelele (de fapt, unul rupt în patru) erau cele rămase de la alţii şi deja utilizate. La tratament, împotriva tuturor normelor de igienă, la duşul subacval, nu se schimba apa, nu se dezinfecta vana, pacienţii (bărbaţi, femei) intrând unii după alţii (câte 15-20 pe serie). Jalnic. Întrebare: de ce? De ce suntem trataţi cu dispreţ, ca o "turmă" de pensionari, ca o povară? Şi se mai vorbeşte despre respectul faţă de bătrâni?! De ce la hotelurile SC Felix SA, unde am avut bilete în alţi ani la acelaşi confort I (aşa scrie pe biletul de tratament, beneficiind de o lege specială), lenjeria era impecabilă, prosoapele albe - schimbate săptămânal, mobilierul avea fotoliu în locul scaunelor cârpite, paturile - protejate cu învelitoare, băile - curate, cu robinete moderne şi duşuri asemenea, geamuri termopan, frigidere în cameră. La cantina restaurant, personal amabil, erai servit, nu ţi se punea pe aceeaşi farfurie pentru toţi comesenii. Mâncarea - foarte bună şi diversificată (şniţel, friptură, grătar, mititei), la comun şi la regim, fără conserve şi carne fiartă zile la rând. Şeful de sală era prezent zilnic printre comeseni şi îi întreba pe consumatori cum le place mâncarea. Există şi cutie pentru propuneri. Iată că la unii se poate. La "Muncelul" se spune că există o "zonă" de protocol, unde sunt controalele. Vom trimite sesizarea şi la Ministerul Muncii şi la Casa Naţioanală de Pensii.

"Locatarii" hotelului "Muncelul" - etajele II, V, VI, VII, VIII:
Aurel Zamfir, Elena Pop. I. Verenz, Lucian Grama, Dumitru Manea, Jakob Andras Geczi, L. Vasilescu, Ana Suciu, Magda Dumitru, Mihălică Roşu