Ultimul raport al inspecţiei CSM privind dosarele vechi tratează diferit situaţia de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, respectiv de la Direcţia Naţională Anticorupţie, în primul caz fiind impuse măsuri, iar în al doilea, fiind găsite motive. La DIICOT, "în general" dosarele sunt soluţionate rapid Problema stocului de dosare nefinalizate, aflate în sertarele procurorilor mai mult de un an de la sesizare sau şase luni de la începerea urmăririi penale, a fost identificată ca una majoră în justiţie, motiv pentru care s-a încercat rezolvarea ei prin diverse strategii de reformă. În Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar în perioada 2005 - 2007 se prevede printre obiective şi reducerea numărului de dosare la judecătorii, tribunale, curţi de apel şi la parchetele de pe lângă acestea. În acest context, Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a trebuit să facă verificări tematice şi să prezinte soluţii. În cele aproximativ 400 de pagini ale Raportului făcut public în iulie, numeroase pagini au fost rezervate situaţiei dosarelor aflate în lucru de multă vreme la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi alte parchete din raza curţilor de apel. În foarte puţine file este tratată şi situaţia de la Direcţia Naţională Anticorupţie. Concluzia desprinsă este că la DIICOT, "în general", există o preocupare pentru soluţionarea mai rapidă a dosarelor vechi şi că de multe ori sunt cauze obiective care împiedică un curs accelerat al anchetelor. Se propun soluţii şi se arată care sunt măsurile care se impun. În ceea ce priveşte DNA, activitatea a fost caracterizată drept "constantă", fiind subliniat faptul că este imposibil ca dosarele de competenţa acestei structuri să fie soluţionate în termen de şase luni de la începerea urmăririi penale. În Raportul Inspecţiei Judiciare a CSM se arată că, la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, "verificările au fost efectuate de procurori anume desemnaţi de colegiul de conducere al acestei unităţi şi colegiul de conducere al Direcţiei Naţionale Anticorupţie". Anchetele de la DNA, întârziate întemeiat La DIICOT au fost depistate 88 cauze mai vechi de un an de la sesizare şi 1.839 înregistrate la serviciile teritoriale, 75 cauze mai vechi de şase luni de la începerea urmăririi penale la nivelul direcţiei şi 918 cauze la serviciile teritoriale. În urma controlului s-a constatat că, "în general, a existat o preocupare a şefilor de serviciu şi birouri referitor la identificarea şi reducerea stocului de dosare mai vechi de un an de la sesizare şi şase luni de la începerea urmăririi penale". Totodată, s-au constatat şi întârzieri în activitatea de soluţionare a cauzelor aflate la procuror, din cauze obiective, neimputabile acestora. Printre cauzele respective au fost identificate întârzierile în efectuarea expertizelor, sustragerea de la urmărirea penală a unor făptuitori, numărul mare de cauze care revin unui singur procuror, dificila comunicare cu băncile şi autorităţile, precum şi fluctuaţia de procurori la nivelul serviciului, ceea ce a impus repetate redistribuiri ale cauzelor către alţi procurori. Pe câteva pagini din raport sunt exemplificate Serviciile Teritoriale ale DIICOT din Bucureşti, Alba Iulia, Bacău, Braşov, Constanţa, Craiova, Cluj, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Suceava, Târgu-Mureş şi Timişoara şi numerele dosarelor "problemă". Pe de altă parte, referitor la DNA, în raport se arată că "din examinarea prin sondaj a stadiului urmăririi penale efectuate în dosarele aflate în lucru s-a constatat că majoritatea cauzelor de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu pot fi soluţionate în termen de şase luni de la data începerii urmăririi penale". Un alt motiv întemeiat de întârziere a anchetelor la DNA a fost identificat în faptul că, urmare a modificărilor de competenţă, Direcţia a preluat un număr mare de cauze complexe, în care este începută urmărirea penală, de la alte unităţi de parchet. "Acest aspect a avut un puternic impact asupra activităţii Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, unde a crescut numărul de dosare cu urmărirea penală începută sau mai vechi de un an de la sesizare, cu peste o sută cauze", potrivit documentului CSM. În raport de aceste argumente, Inspecţia Judiciară a CSM a stabilit că, la DNA, "dosarele nu pot fi soluţionate, decât prin excepţie, în termenele de un an sau şase luni". Raport privind activitatea procurorilor, solicitat de minister Fără a acorda un spaţiu larg numerelor dosarelor "problemă", Inspecţia Judiciară a CSM apreciază că "că procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie desfăşoară o activitate constantă în cauzele aflate în lucru şi numai factori obiectivi împiedică soluţionarea dosarelor într-un termen redus". La scurt timp după acest control al inspectorilor "anume desemnaţi" de colegiul de conducere al DNA, CSM - în urma unei solicitări a ministrului Justiţiei - a dispus efectuarea unui raport amănunţit în ce priveşte activitatea procurorilor anticorupţie. Astfel, primul control de fond privind activitatea procurorilor anticorupţie, dar şi cea managerială a şefilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuat de inspectorii CSM a fost încheiat în 16 iulie, raportul urmând să fie prezentat Secţiei de procurori a Consiliului în septembrie. Controlul decis în 16 mai de Secţia de procurori reunită pentru a discuta cererea de revocare din funcţie a lui Doru Ţuluş, şeful Secţiei a 2-a din DNA, a durat o lună şi jumătate. Printre altele, s-a verificat dacă există o monitorizare permanentă a cauzelor vechi aflate la procuror şi organele de cercetare (conform ordinului procurorului general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi care sunt măsurile care au fost dispuse. Totodată, au fost verificate măsurile procedurale dispuse de procuror în cazul nerespectării termenelor fixate pentru finalizarea cercetărilor şi s-a examinat cauzele vechi, aflate în curs de soluţionare la procuror şi ritmicitatea efectuării actelor de urmărire penală în vederea instrumentării cu operativitate a acestora.