Fiecare dintre noi are un anumit orizont de aşteptare de la viaţă. În ceea ce mă priveşte, chiar dacă mi-ar plăcea la nebunie să devin moderator TV, sunt conştientă că nu e decât un simplu vis, pe care nu pot să îl materializez foarte curând. Mai importante îmi par studiile universitare pe care le voi urma din această toamnă, la absolvirea cărora sper să obţin un post de profesoară în satul meu natal... Dintotdeauna am fost atrasă de limbile străine, poate că şi datorită faptului că iubesc tot ce este nou. De aceea m-am înscris la secţia engleză-franceză, a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Oradea. Abia aştept să îmi cunosc noii colegi şi profesori, să particip la cursuri, dar mai ales să îmi îmbunătăţesc cunoştinţele. Chiar dacă m-am născut şi am crescut la ţară, nu cred că aceste "antecedente" mă pot împiedica să-mi construiesc o carieră: având familia aproape de mine, am dobândit în timp multă forţă şi putere de a trece peste toate greutăţile pe care le-am întâmpinat. Cu toate acestea, datorită fostei mele profesoare de Limba şi literatura română, doamna Bota Antiţa, de la Colegiul Naţional "Arany Janos" din Salonta, am înţeles cât de important este să faci ceea ce îţi place, cât de necesar este să îţi iubeşi meseria şi să contribui la viitorul acestei ţări, învăţând şi educând copiii din zona rurală. Tocmai de aceea, doresc să devin profesoară chiar în localitatea în care m-am născut şi în care am copilărit, pentru că satul Homorog, în care, astăzi, există o singură şcoală generală cu clasele I-IV, merită un statut de sat cu adevărat european. Depinde doar de noi cum ne construim viitorul, iar dacă nu ştim foarte bine ce vrem de la viaţă şi ce decizii să luăm, atunci merită să medităm puţin la străbechea zicală: "Decât la oraş codaş, mai bine la sat fruntaş"...