Dacă beiuşenii au nevoie de un târg de vechituri este de discutat. În condiţiile societăţii româneşti de azi, probabil că da! Numai că, la Binş, prinşi cu atâtea proiecte începute şi neterminate ori aflate numai pe hârtie, edilii n-au mai avut timp să rezolve şi această problemă, motiv pentru care au considerat de cuviinţă s-o ascundă ca gunoiul sub covor. Adică, i-au mutat pe comercianţii de vechituri care-şi etalau marfa pe străzile din apropierea halei de lactate taman la vechiul târg de vite!

Problema e că, în ultimii ani, conform haosului generalizat din urbea cu pretenţii de municipiu, zona respectivă s-a transformat într-una rezidenţială, oamenii construind acolo case şi chiar un bloc, probabil cu aprobarea aceleiaşi primării care, acum, le pune talciocu'- n prag! Ca să ne lămurim dacă este o soluţionare durabilă a problemei târgului de vechituri, aşa cum ne place să credem, ori numai una decisă "pe picior", aşa cum au fost atâtea în ultima vreme într-un oraş ce se ruralizează treptat, ne-am deplasat la faţa locului: în noul "târg" de vechituri şi în zona pieţei agro-alimentare, loc de unde au fost mutaţi pomeniţii comercianţi. Am constatat că noua locaţie nu mulţumeşte pe nimeni! Comercianţii în cauză se plâng că amplasamentul este prea departe de vadul tradiţional, cel ştiut de beiuşeni, şi că, din acest motiv, nu au vânzări, că, pur şi simplu, au fost aruncaţi într-un loc ce nu are nimic în comun cu un spaţiu comercial, printre grămezi de balastru, materiale de construcţii şi buruieni, fără condiţii igienico-sanitare minime, nici măcar o sursă de apă şi un WC, că nu există spaţii marcate, care să fie repartizate la vedere. Cât despre beiuşeni, aceştia fie nu ştiau unde s-a mutat târgul de vechituri, fie se plângeau că noua locaţie nu seamănă a piaţă, ci a deşert, praful, lipsa unor spaţii umbrite, măcar de nişte arbori, fiind elemente în favoarea acestei păreri. Ce să mai vorbim despre proprietarii de imobile din zonă! Ce poate fi mai plăcut decât să te trezeşti dimineaţa cu mormanul de haine vechi ori alte ace, brice şi carice în faţa uşii? Unde mai punem că vânzătorii acestora, după o zi de stat la talcioc, văd ca pe o nesperată oportunitate pereţii caselor din zonă, atunci când nevoile fireşti îi biruie! Cu această imagine a modului inteligent şi grijuliu faţă de binşeni în care autorităţile locale au rezolvat-o şi p-asta, ne-am îndreptat spre zona din jurul pieţei agro-alimentare, convinşi că măcar acolo va fi acum mai bine, în urma degajării comerţului cu vechituri. Ei bine, n-a fost să fie! Podul se încovoia sub greutatea mărfurilor diverşilor tarabagii de ocazie, iar aleii de pe Valea Nimăieştilor i s-au dat alte utilizări, ca, de exemplu, parcare şi... târg de haine la carton! Lângă o dubă cu numere de Sălaj, nişte indivizi vindeau haine din cutiile de carton puse direct pe alee, printre noroaiele infecte de provenienţă locală! Prin urmare, ce să vezi? Nu tot talciocul a fost mutat, unii negustori de acest gen continuând nestingheriţi să obtureze traficul rutier sau pietonal din proximitatea pieţei! Păi cum, domnilor edili? Cu unii mumă şi cu alţii ciumă? Pe ce criterii i-aţi "deportat" pe unii dintre comercianţi în "pusta" de la vechiul târg de vite, unde nu aţi amenajat nici măcar o sursă de apă şi un WC, şi nici n-aţi tras o dungă pe asfalt, ca să demarcaţi nişte spaţii de expunere a mărfii, iar pe aţii îi lăsaţi pe mai departe să vândă mărfuri similare în apropierea pieţei? Nu că, după noroiul în care stau, aceştia ar duce-o mai bine, dar, totuşi!