Plante care stimulează activitatea cerebrală
Pentru stimularea activităţii creierului, s-a constatat că principiile active cele mai sănătoase sunt oferite direct de plante.
Micul brebenel (Vinca minor) a devenit o plantă foarte importantă pentru farmacologie. Recoltarea acestei plante se poate face pe durata tuturor anotimpurilor, căci frunzele sale, singurele care se folosesc, sunt persistente. Dintre proprietăţile sale cele mai importante: creşterea facultăţilor memoriei, de concentrare şi a capacităţilor auditive. La 1/2 l de apă se pun 5 g de frunze uscate. Se infuzează 10 minute şi se beau 2-3 ceşti pe zi. Ginkgo biloba este un arbore originar din China şi prezintă frunze în formă de evantai, conţinînd diferite substanţe de mare activitate în sfera circulatorie. Specia merită să fie recomandată pentru efectul protector la nivelul celulelor neuro-senzoriale ale creierului şi în cazul îmbătrînirii cerebrale cu dificultăţi relaţionale. În geriatrie, mai multe medicamente sunt făcute pe baza extractelor de Ginkgo biloba, foarte bogate în flavonoide. Într-un litru de apă rece se adaugă 40 g de frunze uscate. Se pune la fiert cel puţin patru ore, fierbându-se la foc mic, într-un recipient închis. Se beau 2-3 căni pe zi. Pentru a reda mai multă energie funcţiilor memoriei se poate prepara o infuzie după modelul anterior, din 20 g de frunze uscate de brebenel şi 20 g frunze uscate de Ginkgo. Există, de asemenea, o plantă mai puţin specifică activităţii cerebrale decât cele două amintite, dar care este eficace în favorizarea facultăţilor intelectuale - urzica sălbatică (Urtica major). Aceasta este o plantă de la care se folosesc numai părţile aeriene tăiate în timpul înfloririi, adică de la sfârşitul lunii aprilie şi până în septembrie. Ea constituie o sursă remarcabilă de multiple vitamine, minerale şi oligoelemente. Administrarea unui tratament pe bază de urzică sălbatică proaspătă, urmat timp de 3 săptămîni, permite creşterea facultăţilor atenţiei, ideaţiei şi scăderea netă a componentei psihice a oboselii. Pentru un litru de apă se folosesc 50-60 g de frunze şi tulpini de urzică. Se infuzează timp de 10 minute şi se beau 3-4 căni pe zi, după masă.


Remedii pentru buna circulaţie a sîngelui
În cazul remedierii tulburărilor de circulaţie a sângelui, fitoterapia recomandă utilizarea unui vin-pelin terapeutic, preparat din 400 g miere polifloră, 3 litri de vin alb şi 150 ml suc de pelin. Mai întâi, se amestecă mierea cu vinul şi se lasă să fiarbă, la foc mic, timp de 5 minute. Se adaugă apoi pelinul şi se lasă să dea câteva clocote. După ce s-a răcit, se pune în sticle sterilizate. Se bea 150 ml de preparat, dimineaţa, pe stomacul gol, iar palpitaţiile dispar ca prin minune. Pentru îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, se recomandă vinul de salvie: 80 g salvie macerată timp de 8 zile în 1 litru de vin alb sec. După filtrare, se beau câte 100 ml de 3 ori/zi, înaintea meselor principale. În pahar se amestecă şi zeama de la o lămâie. Efecte deosebite are şi un vin medicinal preparat din 2 litri de vin alb, 100 g pulbere de vâsc, 200 ml suc de ceapă, 200 g usturoi pisat şi 200 g miere polifloră. Se pun toate componentele la macerat într-un borcan de 3-5 litri, care se ţine la soare sau la temperatura camerei, timp de 14 zile. Se amestecă zilnic. După macerare, se strecoară şi se pune într-o sticlă închisă la culoare. Se păstrează la frigider. Se consumă câte 50 ml, de două ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de micul dejun şi de cina. În acelaşi scop se poate utiliza un ceai în amestec de plante, din coada-şoricelului, vâsc şi cătina albă, în părţi egale; 1 linguriţă de amestec la 200 ml apă clocotită, infuzie timp de 10 minute. Se beau câte 3 ceaiuri pe zi.

 

Drojdia de bere, un aliment miraculos
Drojdia de bere constituie un aliment compensator al carenţelor şi un excelent catalizator pentru substanţele hidrocarbonate. Prin conţinutul său ridicat în proteine şi prin natura acizilor aminaţi pe care îi conţine, joacă un rol de protector pentru ficat. Pe de altă parte, indicaţiile terapeutice ale drojdiei de bere sunt şi dietetice, bazându-se îndeosebi pe bogăţia de vitamine B. Drojdia de bere exercită o acţiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. În consecinţă, poate fi indicată în toate afecţiunile intestinale acute sau cronice de origine infecţioasă, precum şi în prevenirea accidentelor survenite în urma administrării de antibiotice, deoarece fiind insensibilă la aceste medicamente, remediază rapid dezechilibrul florei intestinale. Drojdia de bere poate fi procurată din magazinele naturiste. Pentru consum şi efecte terapeutice, se ia la fiecare masă, amestecată cu legume sau în supă, în doză de 1-2 linguri pentru adulţi şi bătrâni şi o linguriţă pentru copii.


Virtuţile usturoiului
Câte 50 de căţei de usturoi, zdrobiţi, se pun la macerat într-un litru şi jumătate de oţet de vin sau oţet din mere şi miere, timp de 2 săptămâni, apoi se strecoară şi se iau câte 30 de picături, într-un pahar cu apă sau ceai, de 3 ori/zi, înainte de masă cu 20 de minute. Remediul este tonic pentru sistemul imunitar, înlătură infecţiile, problemele cu sinusurile, bronhiile şi plămânii, întăreşte inima şi ajută circulaţia sângelui.

Rostopasca, plantă de leac
În scopuri terapeutice, de la rostopască se recoltează ramurile şi tulpinile tinere cu frunze în timpul înfloririi, fără părţile lemnoase ale tulpinii principale, fără rizomi şi rădăcini. Rostopasca este un leac de încredere în bolile hepatice grave, dacă se foloseşte în formă homeopatică. Planta este depurativă (curăţă sângele de toxine) şi ajută la creşterea numărului de globule roşii. Este recomandată, asociată cu urzicile şi mlădiţele de soc. Curăţind atât sângele, cât şi ficatul, ea are o influenţă dintre cele mai bune şi asupra metabolismului. Este folosită cu succes în afecţiunile biliare, renale si hepatice. Se poate folosi extern, contra bolilor piele, contra bătăturilor, a verucilor (negilor) şi a eczemelor care nu vor să se vindece. Mai este cunoscută sub denumirea populară de negelarită sau plantă de negei. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă rasă de plantă uscată la 1/4 litru de apă clocotită (se opăreşte doar). Este recomandat ca tinctura să se procure din farmacii, fiind un preparat homeopatic. Macerat de vin: se toarnă 1/2 litru de vin alb peste 30 g de rostopască, cu rădăcini cu tot şi se lasă să stea 1-2 ore, apoi se filtrează şi se bea în înghiţituri mici.