Să salvezi o viaţă de om este un gest suprem şi nobil, unii dintre noi poate chiar au fost sau vor fi în această situaţie. Ce moment nefericit este acela când cineva din familie sau chiar o persoană necunoscută are nevoie de primul ajutor, iar d-voastră, ridicând neputincioşi din umeri, spuneţi că nu aţi învăţat ce să faceţi într-o asemenea situaţie. Nu trebuie să faceţi o şcoală medicală pentru a şti să daţi primul ajutor. Sunt gesturi simple, de bază, pe care oricine le poate învăţa, dar care, realmente, pot salva vieţi. Încă din secolul trecut, preocuparea multor oameni de ştiinţă în domeniul medical a fost să înţeleagă ce se întâmplă în organism când inima şi respiraţia nu mai funcţionează şi cum s-ar putea, fără nici un aparat la îndemână, să suplinească funcţia acestor organe vitale, pentru a-l readuce la viaţă pe cel aparent decedat. De-a lungul anilor, s-au inventat fel şi fel de tehnici. De prin anii `60, un medic prestigios, Safar, a pus la punct o tehnică de resuscitare, denumită "suportul vieţii de bază" (în engleză: basic life support - BLS), care este valabilă şi astăzi datorită eficienţei ei. În Occident, datorită unui dezvoltat spirit de educaţie civică, aceasta tehnică, fără exagerare, se învaţă încă din grădiniţă. Aţi auzit să se facă aşa ceva şi în România? Din păcate, la noi se învaţă doar la şcoala sanitară sau la Facultatea de Medicină, şi asta doar de puţini ani. De ce ar trebui să învăţaţi aceste manevre, când ar fi foarte simplu să sunaţi la Salvare (în cel mai bun caz) şi să aşteptaţi să vină cadrele medicale de urgenţă să dea primul ajutor sau să "înghesuiţi" pacientul într-o maşină particulară şi să îl duceţi la spital sau (în cel mai rău caz) să asistaţi pasiv la moartea unui om? Pentru că fiecare secundă din primele minute când un om nu mai respiră sau nu-i mai bate inima sunt preţioase. Creierul este cel mai sensibil organ din corp în absenţa oxigenului. Plămânii "culeg oxigenul" din aer prin respiraţie şi îl pun în sânge, care cu ajutorul "motorului uman", inima, ajunge la creier. Dacă respiraţia este absentă sau inima nu mai bate, creierul nu mai primeşte oxigen, acesta murind foarte repede: în aproximativ 6 minute. Ei bine, aceste 6 minute sunt esenţiale. Dacă începeţi să acordaţi primul ajutor în aceste minute "de aur", puteţi face, pentru unii - o minune, pentru alţii - un gest pur omenesc: să readuceţi la viaţă un om şi asta doar cu mâinile goale. Ne-ar bucura să ştim că aţi făcut asta citind şi învăţând tehnica resuscitării de bază, din articolele cotidianului nostru. Dr. Emil Boţcău, medic în urgenţă la SJ Ambulanţă Bihor