De ce Oradea a devenit Oradea Mare nimeni nu putea spune cu certitudine. Așa că s-au avansat tot felul de presupuneri, care de care mai fanteziste. Și ele erau rodul unor istorici, nu a unor diletanți!

Astfel, unii au preferat varianta că „mare” a fost adăugat ca urmare a renumelui cultural al orașului, culminând cu Renașterea. Doar că acest renume, unul din perioada catolică, ar fi fost recunoscut în vremea orașului protestant, ceea ce este absolut improbabil. La Oradea, în perioada 1556-57, avem chiar un război civil, între reformați și catolici, soldat cu expulzarea din oraș a Bisericii Catolice și confiscarea proprietăților ei, iar apoi toate marile realizări catolice, culminând cu mormintele de regi și regine, au fost distruse de protestanți, pur și simplu pentru că erau catolice! Prin urmare, este o teorie care nu se potivește cu realitatea vremurilor necruțătoare și deloc „culturale” de atunci.

Alții au presupus că „mare” provine de la întinderea teritorială pe care orașul ar fi atins-o la un moment dat, deși nu existau indicii în acest sens. O variantă era și că orașul și-a schimbat numele ca urmare a primei unificări administrative sub un singur jude (primar), eveniment petrecut în 1557, reluat apoi trei secole mai târziu, între 1850-60.

Cert este că „Oradea Mare”, în germană, apărea abia după 1600, pe prima gravură a Oradiei, tipărită în 1602. Apoi și pe cea de-a doua, în ordinea tipăririi, dar prima ca desen (1597), apărută în 1617. Aceasta cuprindea de fapt ambele denumiri: Varadinum (Oradea, în latină) și Gros Wardein (Oradea Mare, în germană). Cea de-a doua ni se spune că era denumirea „populară”, adică cea dată de popor. Analiza logică a acestor gravuri te ducea către un singur eveniment: masivul asediu otoman din 1598 al marii cetăți a Oradiei, asediu marcat de asalturi zilnice, 21 în total! Cetatea cea mare îngloba vechea cetate, ajunsă astfel cea mică – este observația de la care ar trebui să pornim...

După cum presupuneam în cartea De la Oradea la Oradea Mare și iarăși la Oradea, apărută în primăvara acestui an, denumirea Oradea Mare a apărut în 1598, ca urmare a marii victorii de la Oradea, când numai 2.000 de apărători au făcut față cu disperare unei mulțimi de 60.000 de turci și tătari. De câteva zile am descoperit documentul care dovedește acest lucru, fiind primul pe care figurează denumirea nouă a orașului. Este o broșură tipărită în Germania (pe atunci numită Sfântul Imperiu Roman), de 16 pagini, dintre care două albe. Douăsprezece dintre ele sunt dedicate Oradiei, iar două lui Mihai Viteazul și victoriilor lui din sudul Dunării. Primul lucru pe care-l remarci în partea de sus a „copertei” este noua denumire: Groß Waradein. Apoi, în dreapta-jos, locul și anul tipăririi: Nürnberg mit 1598.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Familia Octavian și Gertrud Nicolae, din Germania, tocmai a tradus pentru noi această primă pagină a broșurii:

„Groß Waradein
Descriere adevărată

în ce măsură prea nobilul, severul domn/domnul baron Melchior von Redern / a salvat cu 2.000 de soldaţi fortăreața Oradea Mare (Groß Waradein) din Ungaria de Sus/ a rezistat la 21 de asalturi şi l-a alungat pe duşman de fiecare dată provocându-i mari pagube / a ucis peste 13.000 de turci/ şi i-a silit să se retragă/ din cei peste 60.000 de turci şi tătari care s-au aflat în faţa Waradinului. 

De asemenea cum prea nobilul domn/ domnul Michael Waida, Principele din Valahia a biruit de multe ori paşii turci / a cucerit şi a distrus marele oraş Nycopolin, cu 6.000 de case pe lângă alte localităţi şi 2.000 de cătune din Bulgaria/ a omorât 20.000 de turci şi a dus peste Dunăre, în ţara lui peste 16.000 de creştini/ totul s-a petrecut acum şi în timpul recent.

Înaltul Vizir / care a asediat cu peste 60.000 de oameni Oradea Mare situată în Ungaria, care a fost silit de către noi să se retragă cu ruşine şi cu mari pierderi.

Tipărit cu aprobare / Nürnberg la 1598”

Avem de-a face cu o broșură de propagandă, răspândită prin tot imperiul condus de Rudolf al II-lea, de la Praga. Ea a fost concepută pe baza raportului „severului” general von Redern/Rödern (1550-1600), care, cu măsuri de mână forte, a reușit să reziste cu numai 2.000 de oameni și mari pierderi, distrugătorului asediu turcesc. După cum arată gravura din 1602, care înfățișează asediul, turcii aruncaseră în aer, prin minare, trei bastioane, din cele cinci ale noii și marii cetăți pentagonale (cea de azi).

Interesant este că, deși exista varianta germană „Wardein”, consemnată de prima hartă tipărită a Ungariei, cea a lui Lazarus, din 1528, von Redern transmite o variantă nouă, contaminată cu maghiarul „Varad”: Gros Waradein. De precizat că, în germană, ß, ss și sz sunt variante ale românescului s. Cel mai des va fi folosit pe hărţi și în documente grupul ss, în timp ce azi e folosit oficial mai vechiul ß.

Marele asediu din 1598 venea ca o pedeapsă pentru principele Sigismund Báthory, cel născut la Oradea, care se aliase cu Mihai Viteazul și Rudolf al II-lea contra Imperiului Otoman. Noua cetate a Oradiei, construită în stilul bastionar italian renascentis, era aproape gata când turcii și vasalii lor tătarii vin să o cucerească. Ea era „poarta de vest a Transilvaniei” și nicio altă fortificație de pe linia de vest, de la Sătmar la Arad și Timișoara cea turcească nu avea așa ceva încă. Turcii aveau să cucerească Oradea abia în 1660, reușind asta doar prin trădare.

Am surprins momentul rebotezării din 1598  în noua mea carte, Oradea s-a născut oraș înainte de 1100, pregătită deja pentru tipar: „În semn de respect pentru general și bravura lui, așa cum l-a scris el va fi pomenit de acum încolo orașul Sfântului Ladislau. Numele compus devine renume ca urmare a marii emoții publice create de invazia otomană și puternicului asediu de la Oradea. Era o bătălie între Creștinătate și Islam, din care, până atunci, mai victorios ieșea cel de-al doilea. Era o bătălie în care, în sfârșit, ranchiuna profundă dintre catolici și reformați era dată uitării la Oradea, iar reușita comună i-a făcut pe toți să accepte că Oradea a devenit mare în toată Europa mai ales prin gloria aproape nesperată asupra copleșitorului agresor islamic. Cu câteva decenii în urmă acesta asediase chiar Viena (1529) și numai vremea rea, de iarnă, reușise să-i salveze pe vienezi de la pieire. Orădenii trecuseră printr-o emoție de viață și de moarte care-i marcase definitiv și care merita să rămână cumva în istorie. Un aport hotărâtor în acest sens, după cum apar lucrurile, l-a avut von Rödern, care poate fi considerat nașul rebotezării internaționale a orașului, atunci.

Victoria de la Oradea a fost prilej de mare efuziune publică și toți trebuie să fi fost de acord că acest oraș merită supranumele de Oradea Mare și faptic, prin cetatea cea mare, cât mai ales prin gloria adusă de ea Occidentului”.

Descoperirea acestui document îmi confirmă deci deducția logică privind rebotezarea orașului în „Oradea Mare”, în anul 1598, datorită victoriei contra turcilor, care vor reprezenta încă un secol o mare primejdie pentru centrul Europei. O mare enigmă a istoriei orașului poate fi deci considerată rezolvată!