Lipsa banilor şi refacerea clădiri bombardate a Laboratorului central erau probleme greu de rezolvat pentru conducerea Spitalului orăşenesc Oradea. Economia locală era la pământ, în schimb înflorea specula cu absolut toate produsele: de la cele alimentare, haine, încălţăminte, până la medicamente sau produse industriale.

Fiind o instituţie de stat, Spitalul orăşenesc nu se putea aproviziona de pe piaţa neagră. O spunea deschis în ediţia din 8 februarie 1945 directorul interimar dr. Ludovic Fazekas, într-un interviu publicat pe aproape o pagină de ziar. Vorba vine, "instituţie de stat", deoarece ajutorul era inexistent, Oradea şi Ardealul de Nord fiind sub ocupaţie sovietică. Primăria Oradiei era singura care mai dădea bani Spitalului, însă fondurile erau puţine şi aici.

Medicamentele erau ca şi inexistente, lemnele pentru încălzire lipseau cu desăvârşire. Pentru o funcţionare normală a spitalului erau necesari "lunar 100 de mii de pengei", iar Primăria abia a reuşit să aloce "80.000 de pengei". Trupele ungureşti şi germane în retragere au bombardat oraşul, iar Laboratorul secţiei de interne a fost distrus. "Instrumentele medicale şi mare parte din albituri au fost distruse. Am făcut paşii necesari pentru repararea laboratorului pentru că Laboratorul central este inima diagnosticii", relata directorul. Spitalul era complet lipsit de dotări în privinţa transportului bolnavilor, astfel că se solicită Primăriei să aloce "doi cai şi o căruţă" pentru aprovizionare şi transportul bolnavilor.

În miez de februarie, saloanele sunt neîncălzite. "Intrăm într-o sală plină de paturi, în care stau culcaţi bolnavii cu feţele supte şi palide de suferinţă. Din cimentul de jos se ridică curentul de frig care te pătrunde (...) Lipsa de lemne, răspunde directorul". Lipsă de cearceafuri, de bandaje, astfel că fiecare bolnav şi-a aşternut patul de suferinţă din spital cu rufăria de acasă. În curtea interioară a spitalului se văd două gropi mari, "de la bombardamente". Lângă ele "morminte de soldaţi sovietici". Ucişi în luptă sau stinşi în urma rănilor, aceştia au fost înhumaţi mai târziu într-un perimetru special în Cimitirul Municipal.

În aceeaşi pagină de ziar Primăria făcea un apel, într-o ştire separată, "ca toţi posesorii de tractor să facă declaraţie verbală sau în scris", pentru luarea în evidenţă şi impozitare. La "cinematograful tineretului Transsylvania", recent deschis, rula filmul "Curcubeul".