La 40 de zile de la Învierea Domnului, Biserica sărbătoreşte un mare eveniment din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos şi anume Înălţarea la cer, de fapt ultimul din activitatea Sa pământească. Tot astăzi, 21 mai, îi sărbătorim pe Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, singurii sfinţi mamă şi fiu.

 

Se spune că, după Înviere, Iisus s-a mai arătat o dată ucenicilor săi, pe Muntele Măslinilor, încredințându-i de puterea sa și dându-le ultimele învățături. El a mâncat alături de ucenici, așa cum făcuse odinioară. După zece zile, de Rusalii, Duhul Sfânt avea să se pogoare peste ei, dăruindu-le putere și întelepciune divină pentru a merge în lume și pentru a transmite Cuvântul lui Dumnezeu. În Biblie, acesta este momentul în care se anunță a doua venire a lui Iisus, întocmai ca și Înălțarea, având la dreapta și la stânga doi îngeri mari și luminoși.

Sfintele Evanghelii descriu simplu evenimentul Înălţării Domnului: Iisus i-a adunat pe ucenici în Betania, pe Muntele Măslinilor. Timp de 40 de zile, de la Sfintele Paşti, Iisus se arătase de mai multe ori Apostolilor Săi şi îi convinsese de realitatea Învierii Sale.

La 4 mai 1920, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, pentru prima dată, ca Ziua Eroilor să fie celebrată la praznicul Înălţării Domnului, decizie consfinţită ulterior prin hotărârile sinodale din 1999 şi din 2001, prin care această zi a fost proclamată sărbătoare naţională bisericească.

 

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Tot astăzi, 21 mai, îi sărbătorim pe Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, singurii sfinţi mamă şi fiu. Fiul lui Constanţiu şi al Elenei, Constantin a trăit pe vremea împăratului Diocleţian, când persecuţiile anticreştine au atins apogeul. Constanţiu avea sub stăpânirea sa ţinuturi întinse: Galia, Spania şi Britania. În toată împărăţia, în vremea aceea, creştinii sufereau crunte prigoniri. Dar, în ţinuturile sale, Constanţiu a oprit orice prigoană împotriva creştinilor, în plus, el îi folosea la conducerea treburilor obşteşti. După moartea lui Constanţiu, locul acestuia este luat de Constantin, iar în locul lui Maximian este fiul acestuia, Maxenţiu. Între cei doi, respectiv între Constantin şi Maxenţiu, are loc o confruntare militară, iar Eusebiu, duhovnicul lui Constantin, relatează cum împăratul Constantin, în timp ce se ruga, a avut o viziune în care pe cer i se arată o cruce luminoasă, pe care scria: „Prin acest semn vei învinge”. De asemenea, noaptea l-a văzut pe Iisus Hristos, care-l îndemna să-şi facă steag ostăşesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Urmând aceste sfaturi, Constantin porneşte în luptă împotriva lui Maxenţiu, biruindu-l pe acesta în anul 312. În urma celor întâmplate, în anul 313, împăratul Constantin a dat o hotărâre, prin care a oprit prigonirea creştinilor. Este vorba de Edictul de la Milan, prin care creştinismul a fost recunoscut drept religie liberă şi egală în drepturi cu toate cultele oficiale. Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, şi a fost înmormântat în Biserica „Sf. Apostoli” din Constantinopol, ctitoria sa.