*a declarat premierul României, Adrian Nastase, în cadrul unui amplu interviu acordat postului de televiziune Prima TV, la câteva ore după anunţarea restructurării guvernamentale şi anunţarea componenţei noului Cabinet. Reproducem "la rece" cele mai interesante pasaje din declaraţiile "la cald" ale primului-ministru* "În cele mai multe ţări europene, există o structură guvernamentală unică de Afaceri Interne" Vă propun, domnule Adrian Năstase, pentru acest interviu, un subiect care cred că va interesa pe toţi şi este un subiect mai mult decât aprins, restructurarea Guvernului, dar nu în perspectiva care s-a discutat în ultimele zile, ci în cea pe care voi încerca să o pun în ştiinţa lucrurilor de la Bruxelles. Remanierea unui guvern, teoretic, este cauzată, fie de motivaţii, constrângeri interne, fie de motivaţii, constrângeri externe. Dacă aşa este, care sunt acestea. Dl. Adrian Năstase: - Aş vrea să subliniez că nu este vorba de remaniere sau, în sfârşit, nu în primul rând de remaniere. Această operaţiune politică este, de fapt, o restructurare. Noi am considerat-o o modificare a configuraţiei Guvernului. Trecem de la 23-24 de ministere la 14 şi explicaţia este legată, în mare masură, de nevoia de a ne adapta la procesul de negocieri cu Uniunea Europeană, iar în plan intern, pentru a răspunde unei disfuncţii apărute în funcţionarea Guvernului ca entitate. Din acest punct de vedere, este un aspect care ţine mai curând de viaţa internă, de nevoia de a întări dimensiunea de control. Adeseori, avem impresia că am rezolvat o problemă şi descoperim, peste o lună sau două sau trei, că lucrurile nu s-au mişcat şi de aici apariţia acestui minister, superminister, al controlului prin preluarea Gărzii Financiare, Direcţiei Generale a Vămilor, a Gărzii de Mediu, a Inspecţiei din Construcţii, prin preluarea Autorităţii de Protecţie a Consumatorului, toate acestea vor încerca să dea un semnal foarte clar de preocupare pentru acest gen de acţiuni. Este adevărat că există, însă, şi anumite aspecte care ţin de istoria negocierilor noastre cu Uniunea Europeană, de unde am preluat anumite lucruri pe care am încercat să le punem în aplicare. Pe de o parte, punerea împreună a elementelor de administraţie cu cele interne. În cele mai multe ţări europene, există o structură guvernamentală unică de Afaceri Interne, care cuplează problematica tradiţională a administraţiei publice cu cea a Ministerului de Interne. Nu este vorba de Poliţie, care reprezintă cu totul altceva, dar problematica mai largă a Ministerului de Interne, cum spuneam. O să vă mai dau un exemplu. Una dintre problemele noastre foarte importante o reprezintă dezvoltarea regională şi utilizarea fondurilor Uniunii Europene. Am transferat acest departament de la un minister, Ministerul Dezvoltării, care avea mai multe funcţiuni şi care, într-un fel, nu mai putea să supravieţuiască acestui efort de reducere, precum şi Departamentul de Dezvoltare Regională, la Ministerul Integrării Europene, sub coordonarea doamnei ministru Hildegard Puwak. "Schimbi caii de la căruţă atunci când ai şanse să ajungi la destinaţie" Domnule prim-ministru, dar de ce acum? Nu e târziu sau nu cumva nu e prea târziu, vorbind acum despre eficienţa guvernării şi arta de a guverna? Este un semnal pe care am văzut că vi l-au trimis, într-un fel sau altul, şi partidele parlamentare. Partidele parlamentare se aşteptau ca noi să facem această restructurare în toamnă. Faptul că am realizat-o acum, foarte rapid - practic, noi nu pierdem nici măcar o şedinţă de Guvern : probabil că vineri (mâine-n.n.) vom avea o şedinţă de Guvern pentru această săptămână - ne arată capacitatea de a ne adapta din mers la problemele care există. Pe de altă parte, păstrarea formulei guvernamentale în această componenţă a fost determinată de faptul că Guvernul care a funcţionat până acum a avut numeroase rezultate pozitive şi, în general, nu schimbi caii de la căruţă atunci când drumul este mai dificil, ci când ai şanse să ajungi la destinaţie. Şi, totuşi, o parte dintre cai, dacă pot să folosesc această imagine, cu tot respectul, de ce i-aţi schimbat? I-aţi schimbat pentru că veţi răspunde mai bine criticilor care ne vin de la un raport al Comisiei Europene pe justiţie, administraţie publică sau lupta împotriva corupţiei? Nu este vorba numai despre acest lucru, este vorba, în primul rând, de nevoia de a da mai mult oxigen în momentul în care drumul, ca să continui metafora respectivă, va fi şi mai dificil. Drumul acesta are nevoie de eforturi deosebite şi schimbările pe care le-am făcut vizează şi dimensiunea guvernamentală, dar şi dimensiunea politică. Anul 2004 va fi un an important şi din punct de vedere electoral. În felul acesta, dislocând trei miniştri importanţi de la Guvern care vor merge sper să lucreze ca oameni de partid, la sediul PSD, vom avea o şansă în plus să ne pregătim mai bine candidaţii pentru alegerile viitoare şi strategiile pentru alegerile viitoare. În plus, cred că este un moment important în care, fără acest final de negociere cu Uniunea Europeană, trebuie să dăm şi noi anumite semnale mai clare, trebuie să răspundem unor aşteptări. Din acest punct de vedere, eu cred că această restructurare de guvern s-a făcut la momentul potrivit. "Dacă nu prindem momentul acesta, riscăm să pierdem foarte mult" Când aţi decis această restructurare de Guvern aţi judecat doar din postura dumneavoastră de acum, de prim-ministru şi şef al partidului de guvernământ sau aţi avut o privire uşor mai departe, spre orizontul 2004, acolo unde, la Bruxelles, sunteţi privit ca unul dintre cei mai serioşi candidaţi prezidenţiabili în campania electorală viitoare? România are o şansă deosebită. Nu vreau să spun unică, pentru că în politică foarte rar este justificată o astfel de formulă, dar este o şansă specială pe care o avem de a încheia negocierile până în octombrie 2004 cu actuala Comisie Europeană. Există suficientă prietenie şi disponibilitate din partea membrilor Comisiei, precum şi la nivelul statelor membre. Sigur, însă, peisajul politic european se schimbă, trecem de la o configuraţie de 15 state la 25 de state; deci Comisia Europeană, după 2005, va arăta altfel. Dacă nu prindem acest moment şi dacă nu înţelegem că este o şansă pe care trebuie să o fructificăm, va trebui să procedăm sau s-ar putea să se întâmple cum a fost la NATO, când am pierdut momentul Madrid 1997 şi am aşteptat încă 5 ani pentru a se deschide o nouă fereastră de oportunităţi, cum se spune, pentru a obţine o nouă şansă. Ne putem permite aceste întârzieri, de fiecare dată să pierdem aceste momente? Şi, în plus, este evident că Uniunea Europeană începe să se uite cu atenţie la ţările din fosta Iugoslavie. O problemă specială de negociere va fi Turcia, o candidatură care va necesita şi ştiinţa politică, dar şi atenţie de negociere. Toate aceste lucruri, dacă nu prindem momentul acesta, interstiţiul acesta, riscăm să pierdem foarte mult. De aceea, vrem să fim foarte bine organizaţi, să abordăm foarte serios aceste teme şi astăzi am avut o întâlnire a Comitetului Executiv pentru Integrare Europeană. În fiecare zi de marţi avem o astfel de întâlnire, iar la şedinţa de Guvern vedem, după aceea, la nivelul întregului Cabinet, care sunt problemele de rezolvat. "Eu nu am luat decizia de a candida la alegerile prezidenţiale" Dar întrebarea mea ramâne, totuşi, în picioare şi nu mi-aţi răspuns la ea decât tangenţial. Gândirea dumneavoastră este numai în perspectiva actuală a funcţiei actuale sau v-aţi gândit şi ca un viitor candidat prezidenţial? În primul rând, eu nu am luat decizia de a candida la alegerile prezidenţiale. S-ar putea, ca acesta să fie decizia, în final, dar este prea devreme pentru a decide acum. Decizia pe care am luat-o vizează interesele României, pentru că, în măsura în care dorim să intrăm în Uniunea Europeană în 2007, şi nu cum s-a sugerat în textul Convenţiei Europene pe un interval mai larg: 2004-2009 - trebuie să fim atenţi la capcanele de genul acesta - şi dacă vrem să prindem această şansă, atunci trebuie să fim foarte serioşi până în 2004, dar şi în perioada care va urma, din 2005 până în 2007. Din 2007, oamenii politici români vor fi mult mai relaxaţi, pentru că România, dacă reuşim aceste lucruri, va intra pe ceea ce eu numesc pilot automat. Ca membră a Uniunii Europene, România va trebui să se alinieze pe foarte multe dintre coordonatele economice, politice, sociale, vor exista structuri de conducere în comun, deci pentru noi este vitală această perioadă de patru ani până în 2007. "Oferind documente despre Holocaust, nu am acceptat, implicit, că pe teritoriul României a avut loc Holocaust" A părut acum această dezbatere a Holocaustului care ameninţă să se extindă fiind, deja, prezentă prin bunavoinţe extrem de diverse, nu numai la Bruxelles dar peste tot în Europa, foarte rapid la Washington şi în alte capitale. Despre ce este vorba despre un subiect nerezolvat sau despre un ultim subiect pe care vi l-a lăsat moştenire domnul Dâncu în braţe înainte de schimbarea din funcţie? Domnul Dâncu nu are nici o vină şi nici un merit în această chestiune. Problema a fost generată de un acord, între Arhivele Naţionale din România şi o instituţie din altă ţară, de colaborare în ceea ce priveşte documentele referitoare la Holocaust. Discuţia a fost dacă prin semnarea acestui acord se va merge mai departe faţă de ceea ce era deja dovedit, şi anume, că pe teritoriul Regatului României în perioada războiului nu a avut loc un Holocaust, dar că România a participat la Holocaust, fiind vorba, după cum ştiţi, de teritoriul Transnistriei. Deci este o poziţie care a fost susţinută în permanenţă şi de mine şi de Academia Română şi de Comunitatea Evreiască din România. De altfel astăzi, domnul academician Cajal a repetat acelaşi lucru. Deci eu am impresia că este vorba mai curând de o proastă comunicare, este adevărat, noi am vrut ca nu cumva să se înţeleagă faptul că, oferind documente despre Holocaust, acceptăm, implicit, că pe teritoriul României a avut loc Holocaust. Chiar discuţiile care au loc în această perioadă ne arată că lucrurile nu sunt chiar atât de clare. Şi poate că nici nu este rău că avem posibilitatea să le stabilim. Sigur, nu este vorba despre o schimbare de poziţie din partea noastră. Eu am fost al Muzeul Holocaustului, am spus foarte clar pozitia noastră, cred că prin legile pe care le-am iniţiat, inclusiv în ceea ce priveşte antisemitismul, prin reglementările referitoare la restituirea averilor, în reglementările referitoare la ocrotirea cimitirelor evreieşti, a monumentelor şi a sinagogilor din România, noi am dovedit o poziţie extrem de democratică. De aceea, nu cred că cineva poate să pună în discuţie aceste evoluţii din România din aceşti ani, iar, pe de altă parte nici nu cred că ar trebui să nu fim nuanţaţi în abordarea acestor lucruri şi să le punem exact în termenii istorici cunoscuţi. "Nici una dintre ţările candidate nu are o economie de piaţă funcţională sută la sută" Iar ultima întrebare priveşte nivelul dumneavoastră de aşteptare în raport cu documentul pe care Comisia Europeană îl pregateşte pentru luna octombrie, adică Raportul de ţară. Acolo, fraza esenţială pe care o aşteptaţi este dacă da sau nu, România va fi declarată economie de piaţă. Care este acest nivel de aşteptare în acest moment? Deocamdată, aşteptăm textul final de la Summit-ul de la Salonic şi în declaraţia finală va exista un text extrem de pozitiv pentru România şi mă bucur foarte mult să constat că demersurile noastre diplomatice, atât cele politice, cât şi cele personale, produc rezultate. Sunt câteva fraze esenţiale care, practic, conţin toate aspectele legate de interesele noastre în negocierile cu Uniunea Europeană. În ceea ce priveste Raportul de ţară, text care va fi adoptat în toamnă, sunt trei elemente pe care le urmărim cu atenţie: reforma justiţiei, reforma administraţiei şi economia funcţională de piaţă, precum şi calificativul ca atare. Pe această a treia temă pe care aţi menţionat-o avem un program distinct, care este coordonat de un consilier de-al meu, Giovani Ravazzio, nume binecunoscut la Bruxelles. Şi, tocmai de aceea, am folosit acest canal de comunicare cu Bruxelles, pentru că am stabilit un program care porneşte din toamnă spre momentul actual. Am stabilit un calendar foarte exact pentru fiecare acţiune pe care urmează să o facem, să o realizăm, pornind de la ideea că este esenţial să convingem că realizăm masa critică a schimbărilor determinante pentru un astfel de calificativ. Nici una dintre ţările candidate nu are o economie de piaţă funcţională sută la sută.