Cu privirea lucidă şi nepărtinitoare a alegătorului, după patru ani de guvernare PSD, ne aruncăm privirea prin "ograda" românească, cântărind situaţia politică, socială şi economică. Nu trebuie să fii mare analist, pentru că realitatea se dezvăluie în hâde şi dureroase forme. România parcurge, icnind şi poticnindu-se, o perioadă lungă şi tulbure de tranziţie, având la cârmă, după Revoluţia din decembrie `89, guvernări bulversate şi nedumerite, dezorientate, predominând interesele antagonice şi lupta acerbă pentru ciolan. Toate acestea se reflectă în confuzia deciziilor politice, în lipsa de transparenţă, în subordonarea interesului public cerinţelor clientelare. Labilitatea legilor face ca justiţia, această doamnă legată la ochi cu eşarfa imparţialităţii, să-şi furişeze privirea şi să schimbe balanţa în funcţie de culoarea politică a celui care se înfăţişează. Favorizaţii îşi realizează uriaşele averi pe căi, fără îndoială, ilegale. Jefuirea avuţiei naţionale, traficul de influenţă, evaziunea fiscală, contrabanda, delapidarea stau la baza unor "imperii economice" apărute pe fundalul sărăciei în care trăieşte peste 70% din populaţie. Situaţia, din păcate, este încurajată şi favorizată de către organismele statului. Tinerii nu au nici o perspectivă, cei mai înzestraţi iau calea străinătăţii, locurile de muncă dispar rând pe rând, canalele devin neîncăpătoare pentru copiii abandonaţi şi boschetari. Carenţele politice şi sociale se reflectă din plin în dezastrul economic al ţării şi în condiţiile insuportabile impuse majorităţii populaţiei. Din lipsă de minime mijloace financiare, creşte numărul mamelor care-şi abandonează copiii. Oamenii fac demersuri pentru a renunţa la căldură, la lumină, la telefon. Industria naţională e la pământ, cu agricultura ne lăudăm când e favorizată de natură, turismul abia mai suflă. Balanţa de plăţi stă gata să se răstoarne din cauza datoriilor, în timp ce, în goana după redresare economică, guvernanţii adună noi biruri pe spinarea celor mulţi. Minciuna ţine loc de relansare economică, inechitatea e strigătoare la cer, directorii unor regii ale statului iau leafa pe o lună mai mare de zece ori decât încasează un profesor pe an. "Protecţia socială" e doar o vorbă goală şi viaţa pensionarilor e mai mult agonie. Se manifestă în mod vădit incapacitatea guvernanţilor prin nemăsurata lor sete de înavuţire prin favorizarea infracţiunilor, a infractorilor plătitori de comisioane, prin practicarea unor acţiuni de jaf a tuturor partidelor ce s-au perindat la putere. Cetăţeanului de rând i-a mai rămas doar credinţa în Dumnezeu şi speranţa că lucrurile se vor îndrepta în bine. Aşa-i românul, răbdător şi plin de speranţe.