Până la descoperirea vasectomiei, castrarea reprezenta singurul procedeu medical cunoscut pentru înlăturarea fertilităţii unui bărbat. Bărbaţilor castraţi li se mai spunea şi eunuci. Unii bărbaţi erau castraţi cu forţa, alţii, în schimb, o făceau pentru că erau homosexuali.

Timp de secole, şi Biserica Catolică a încurajat această practică barbară. În numele artei, băieţii din corurile bisericeşti se castrau în speranţa că îşi vor conserva vocile subţiri de copii. În ziua de azi, castrări se fac la om doar în caz de accidente, apariţia unor boli sau în cazul operaţiilor de schimbare de sex.

Aproape 200 de bărbaţi au fost castraţi în ultimii ani la Oradea, în timp ce alţi câţiva au cerut schimbarea sexului... Eunuci cu acte în regulă Cuvântul eunuc vine din grecescul "eunochizo", fiind format din rădăcinile "eune", ce înseamnă "pat", şi "echo", "a opri". În antichitate, bărbaţii care făceau parte din gărzile femeilor de la curtea regală erau castraţi, pentru ca stăpânii să fie siguri că aceştia nu se vor atinge de alesele lor. În Noul Testament, termenul "eunuc" este atribuit homosexualilor. În Evanghelia după Matei 9,12, se spune că sunt mulţi eunuci, dintre care pe unii aşa i-a născut mama lor, iar alţii au devenit ulterior. Matei vorbeşte în continuare despre o grupare de călugări care, pentru a tăia orice cale de ademenire spre femei, se castrau. La noi în ţară, castrarea se face numai chirurgical, în cazul mai multor afecţiuni, printre care mai întâlnită este cancerul. Acesta este des întâlnit la bărbaţii care depăşesc vârsta de 50 de ani, iar singurul remediu pentru stagnarea bolii, în acest moment, este castrarea. Marius Chirilea, medic specialist chirurg, spune că în Bihor, în ultimii 10 ani, peste 200 de pacienţi care sufereau de cancer al testiculelor au fost trataţi prin îndepărtarea testiculele.

Fetiţă sau băieţel?

În Bihor au fost şi cinci cazuri în care anumite persoane au cerut să li se facă operaţie de schimbare de sex, dar nici una dintre acestea nu s-a realizat din lipsă de fonduri, costul unei asemenea intervenţii depăşind 10.000 de dolari. Toţi cei cinci orădeni care au cerut să li se facă operaţie de schimbare de sex sunt cunoscuţi în oraş ca fiind homosexuali. În schimb, o asistentă medicală, care lucra până în urmă cu câţiva ani la Spitalul Clinic de Copii din Oradea, îşi aduce aminte că a participat, în cei 20 de ani de activitate, la circa 10 operaţii de schimbare de sex efectuate la copii. Acestea au fost necesare deoarece copiii respectivi erau hermafrodiţi şi prin operaţia de castrare le-a fost stabilit sexul feminin.

Chirurgul Marius Chirilea este de părere că tehnica actuală din medicina românească nu permite decât în anumite cazuri schimbarea de sex, în situaţia hermafrodiţilor, în persoane de sex feminin. Este mult mai uşor să faci o castrare decât să realizezi un vagin complet care să fie şi funcţional. Un secret greu de ascuns Mulţi dintre bărbaţii care au fost castraţi devin labili psihic din cauza handicapului de care nu pot scăpa tot resul vieţii.

Psihiatrul Vasile Vlăduţ afirmă că bărbaţii care au fost castraţi ţin în cel mai mare secret boala. Unii dintre ei nu mai găsesc motive să trăiască, aşa că ameninţă că se vor sinucide. Dintre persoanele care au fost internate la Spitalul de Psihiatrie cu tentative de sinucidere, doar două au recurs la acest gest din cauza handicapului dobândit în urma castrării. Cu toate acestea, oarecum paradoxal, nu în cazul tuturor bărbaţilor castraţi scade apetitul sexual. Cei mai mulţi dintre castraţi înlocuiesc sexul cu alte "activităţi auxiliare": cărţile de joc şi alcoolul.

Medicul Vasile Vlăduţ mai precizează că au fost şi cazuri în care cei castraţi au devenit homosexuali. Numărul acestora ar putea fi însă mai mare, întrucât cei în cauză nu recunosc acest lucru nici măcar în faţa medicului. Efectele secundare ale castrării sunt destul de numeroase. Cei care sunt castraţi la vârste fragede suferă mai apoi de gigantism, iar alţii, de obezitate. Această obezitate este o formă mai rară şi nu a putut fi explicată până în prezent. Ea se manifestă doar de la brâu în jos, făcând ca bărbaţii să arate diform.

Arta cere... sacrificii

Medicul specialist ORL Aurel Gherghe spune că, în trecut, cântăreţii erau castraţi pentru că laringele era mic şi flexibil ca la un copil, iar coardele vocale rămâneau scurte. Astfel, cântăreţii castraţi erau singurii care puteau urca patru octave. Capacitatea pulmonară şi dimensiunile cutiei toracice erau peste medie şi din această cauză aveau un volum şi o forţă vocală ieşită din comun.

Într-unul din site-urile în care sunt prezentaţi pe larg marii cântăreţii de operă care s-au castrat, se spune că mulţi dintre aceştia puteau susţine o notă muzicală fără pauză de respiraţie timp de peste 2 minute. Pe un alt site destinat castraţilor, care aparţine de această dată Bisericii Catolice, este prezentată pe larg cauza apariţiei castrării în scopuri artistice. Această "modă" a apărut prin secolul al XVI-lea, de când o bulă papală emisă de Papa Paul al IV-lea (1555-1590) interzicea femeilor să cânte în biserici. Din această cauză, bărbaţii cu voci înalte au devenit foarte căutaţi. Autorii cărţii "Primii ani ai operei şi operetei" sunt de părere că, de copii, cei cu voci bune erau castraţi pentru a nu li se îngroşa vocea. Numiţi "i castrati", aceştia erau capabili de performanţe vocale extraordinare pe care nu le-ar fi putut atinge nici femeile. Nu toţi castraţii au ajuns însă vedete. Cei mai mulţi proveneau din familii sărace. Adeseori, aceştia erau operaţi în condiţii insalubre, castrarea fiind făcută pe viu. Din cauza riscului apariţiilor infecţiilor, doar cei norocoşi scăpau.

Istoricul Ioan Golban spune că, după estimări, în secolele XVII şi XVIII, în Europa au fost castraţi peste 5.000 de băieţi. Oficial, Sfântul Scaun condamna această practică, cei care se făceau vinovaţi de castrarea deliberată a unui copil fiind ameninţaţi cu ex-comunicarea. În fapt, Vaticanul tolera această practică barbară, angajându-i pe cei castraţi să cânte în lăcaşurile sfinte. Abia din anul 1902, un act papal interzice castraţilor să cânte în biserici...