La 6 august 1945, un avion superfortăreaţă "B 29", pilotat de colonelul Tibbets, survolează Hiroshima, iar la ora 8.15, de la o altitudine de 9000 de metri, lansează asupra oraşului o bombă de 4,5 tone, supranumită Little Boy, prima bombă pe baza de uraniu 235. La 600 de metri de sol, o explozie puternică detonează în aer o încărcătură echivalentă cu 13.500 de tone de trinitrotoluen...Se vor înregistra 78.150 de morţi, 13.983 de dispăruţi şi 37.425 de răniţi, iar pe o rază de 2,5 km2 de la epicentru toate clădirile au fost distruse făcând loc unui deşert atomic...La data de 9 august 1945,la ora 3.49 dimineaţa, avionul B 29 al maiorului Sweeney decolează de pe aerodromul din Tinian, transportând o bombă cu plutonium de 5 tone supranumită Fat Man. Puterea bombei de distrugere era de 20.000 de tone de trinitrotoluen, iar obiectivele pilotului erau Kokura şi Nagasaki, la alegerea lui. Maiorul constată că oraşul Kokura era acoperit de nori şi ajunge la Nagasaki la ora 10.58. Bomba a fost lansată de la o altitudine de 9.000 de metri şi s-au înregistrat 73.884 morţi şi 74.904 răniţi. Capitularea Japoniei a fost făcută publică la 15 august, decizia fiind luată de împăratul Japoniei, Hiroshito împotriva tuturor opozanţilor... La Hiroshima, un oraş japonez cu oameni care habar nu aveau că există o asemenea armă, efectele depăşeau imaginaţia cea mai bogată: a izbucnit o lumină, de parcă s-ar fi dezintegrat o stea, a fost un fulger care a orbit trei sute de mii de oameni şi a făcut să dispară orice umbră, chiar şi din cele mai întunecoase unghere. După lumină a urmat explozia, dar aceasta n-a putut fi auzită decât la 40-50 de kilometri de Hiroshima fiindcă, pentru cei aflaţi mai aproape, ea s-a transformat în tăcere veşnică. Tragicul eveniment era produsul final al unei munci titanice, al unui efort ce presupunea geniul, minuţiozitatea, talentul şi sacrificiile unei armate de savanţi, militari, funcţionari civili, oameni politici, angajaţi într-un angrenaj colosal care a condus matematic la edificarea unui fruct al pierzaniei şi al terorii. Profesorul Julius Robert Oppenheimer, conducătorul proiectului de fabricare a armelor atomice, a fost numit apoi "Mister Atom" şi "părintele bombei atomice", iar bombei de la Hiroshima i s-a spus cu tandreţe cinică "Little boy" - "băieţelul". Avionul care a purtat bomba spre obiectiv era botezat "Enola Gay". Bomba atomica a intrat brutal în istoria omenirii, cu perspectiva sumbră de a scoate omenirea din jocuri, definitiv. Primii paşi... Bombele atomice lansate de către Statele Unite asupra oraşelor Hiroshima şi, trei zile mai târziu, Nagasaki, au pus capăt celui de-al Doilea Război Mondial. Edward R. Murrow, un celebru jurnalist radio al acelor timpuri, comenta: ?Foarte rar, dacă nu chiar niciodată, au fost cazurile când s-a terminat un război astfel, lăsând un gust atât de acut al nesiguranţei şi fricii, cu o conştientizare a faptului că viitorul este obscur şi că supravieţuirea nu este garantată?. Oamenii de ştiinţă ştiau despre structura de bază a atomului încă de la sfârşitul anilor 1800. Dar au fost necesari doar şase ani între descoperirea fisiunii, în 1939, şi distrugerea Hiroshimei de o bombă atomică. În anii ?30, fizicienii erau conştienţi de potenţialul militar pe care îl oferea energia nucleară. În 1939, Albert Einstein expedia o scrisoare preşedintelui american Franklin Roosevelt, avertizându-l despre ameninţarea pe care o va aduce cu sine noua descoperire. La puţin timp după ce Statele Unite au intrat în cel de-al doilea război Mondial, guvernul american a decis să iniţieze Proiectul Manhattan care trebuia să aibă ca rezultat realizarea bombei atomice. La sfârşitul anului 1942 laureatul italian al Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi colaboratorii săi au făcut prima demonstraţie despre reacţia în lanţ, într-un laborator subteran al Universităţii din Chicago. Primul reactor cu plutoniu a devenit operativ în luna noiembrie a anului 1943, în localitatea Oak Ridge, Tennessee. Pe data de 16 iulie 1954, cercetătorii care luau parte la Proiectul Manhattan au detonat prima armă nucleară în cadrul unui test efectuat lângă Alamogordo, New Mexico. După doar trei săptămâni, ?Little Boy? a fost lansat asupra Hiroshimei. Privire în interiorul bombei... Armele nucleare sunt cele mai puternice explozibile create vreodată de om. Ele se împart în două categorii: cele de fisiune, sau bombele ?atomice?, şi cele de fusiune, cele numite ?cu hidrogen? sau armele ?termonucleare?. Puterea destructiva unei bombe atomice îşi are originea în eliberarea bruscă de energie creată prin fisiunea nucleară. În armele de fisiune, materia este transformată în energie în momentul în care nucleul unui atom este spart. Prin spargerea nucleului, sunt eliberaţi neutroni sub-atomici, care vor ciocni şi vor sparge, la rândul lor, alte nuclee ale atomilor. Aceasta este reacţia în lanţ, datorită căreia armele nucleare au o putere atât de mare faţă de armele obişnuite. Primele bombe atomice au folosit două metode elementare pentru a declanşa explozia nucleară. ?Little Boy a folosit aşa-numita metodă a ?ţevii de pistol?. O mică explozie determină ciocnirea unei bucăţi de uraniu cu alta, determinându-se astfel reacţia în lanţ. Impactul se producea într-un dispozitiv asemănător cu ţeava unui pistol. ?Fat Man?, bomba aruncata peste Nagasaki, a fost construită pe principiul imploziei: o masă de plutoniu 239 înconjurată de substanţe chimice explozibile. Tot materialul explozibil chimic era detonat în acelaşi timp iar explozia determina compresarea masei de plutoniu şi crearea reacţiei în lanţ. Puterea explozivă a armelor nucleare este măsurata în kilotone sau megatone, şi bomba atomică de la Hiroshima a produs o explozie de 15 kilotone. Cu hidrogen sau prin fuziune, bombele au produs până acum explozii care au ajuns pâna la 60 de megatone. Forţa destructivă a armelor nucleare nu se limitează doar la intensitatea exploziei. Undele de şoc se propagă de la locul detonării cu o viteză incredibilă şi cu o forţă atât de încât pot distruge clădirile din calea lor. Radiaţiile termice, lumina orbitoare şi căldura extremă emanată de explozie cauzează arsuri letale. Unii oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că în timpul unui război nuclear fumul degajat de o serie de explozii ar acoperi întreaga atmosferă, cauzând aşa-numita ?iarnă nucleară?, care ar determina scăderea temperaturilor atât de mult, încât majoritatea formelor de viaţă ar fi distruse. Exploziile nucleare cauzează, de asemenea, şi radiaţii radioactive care pot rămâne în atmosferă şi în mediul înconjurător pentru mulţi ani. Războiul rece şi costurile lui În luna iunie a anului 1998, Institutul Brookings din Washington a publicat un volum sub numele de ?Revizia Atomică: Costurile şi Consecinţele Armelor Nucleare ale Statelor Unite începând din 1940?. Conform afirmaţiilor făcute în această revizie contabilă, aproape 5,5 mii de miliarde de dolari au fost cheltuiţi din 1940 până în 1996 de către Statele Unite în cadrul programelor de înarmare şi pentru armele nucleare. Studiul oferă şi un calcul concret pentru a putea realiza cât înseamnă această sumă: costul armelor nucleare în Statele Unite a fost de 21.646 de dolari pe cap de locuitor. Mai mult, cei care au cercetat aceste costuri şi-au imaginat un pachet de bancnote de un dolar cheltuite pentru arme nucleare care, puse cap la cap, ar forma o bandă care ar înconjura Pamântul de mai mult de 100 de ori. Stephen Schwartz, director al Proiectului pentru Studiul Armelor Nucleare în Statele Unite, afirmă că America cheltuieşte încă 35 de miliarde de dolari pe an pentru armele nucleare şi programele de acest gen, ceea ce înseamnă mai mult de 96 de milioane pe zi. ?Nu e nimic rău în a fi pregatit?, declară Schwartz, ?dar asta nu înseamnă să abandonezi mai multe proiecte eficiente pentru asta?. El citează drept exemplu încercarea Forţelor Aeriene ale Statelor Unite, împreună cu Comisia pentru Energie Atomică, de a crea un aparat de zbor cu putere nucleară, experimentele în acest sens desfăşurându-se de-a lungul mai multor ani, din 1946 până în 1961. Conform ?Reviziei Atomice?, programul, care în cele din urmă s-a soldat cu un eşec, a costat mai mult de 7 miliarde de dolari înainte de a fi întrerupt de către preşedintele Kennedy. *** Între îndreptăţitele obsesii ale umanităţii, alături de problemele ecologiei, ale demografiei, ale contactelor cu alte civilizaţii etc. Hiroshima ocupă un loc de frunte. Prin producerea şi lansarea primei bombe atomice a fost forţată o barieră de sens a existenţei. Fără să fie pregătit mental, omul a devenit proprietarul Apocalipsului, iar îngerii morţii puteau să oficieze în voie ritualul dezastrului înspăimântător ca final de păcat, margine de speranţă şi hotar pentru un alt început de lume. Comunitatea ştiinţifică va regreta de-a pururi, iar omenirea va plânge mereu victimele de la Hiroshima şi Nagasaki.