România continuă să ignore, cu o consecvență greu de explicat într-un stat care se revendică de la valorile statului de drept, deciziile unei instanțe federale din SUA. Cazul Micula devine, astfel, nu doar o dispută juridică internațională, ci și un test al credibilității instituționale, test pe care autoritățile române par să îl pice sistematic.

Curtea Districtuală a SUA pentru Districtul Columbia a emis un nou ordin prin care sancționează România pentru nerespectarea continuă a obligațiilor impuse în procesul de executare a hotărârilor din SUA, în care se solicită plata daunelor de peste 356 de milioane de dolari în cazul Micula, confirmând sancțiuni suplimentare și subliniind continuarea executării. Dar problema nu mai este doar despre suma de 356 de milioane de dolari datorată investitorilor. Este, din ce în ce mai clar, despre nerespectarea hotărârilor definitive ale curților din SUA, pe care acestea o califică drept un comportament sfidător ce atrage sancțiuni de 100.000 de dolari/săptămână.

Sancțiunile cresc, tăcerea persistă

Într-un prim episod, România a fost sancționată cu 1,5 milioane de dolari pentru nerespectarea obligațiilor impuse. Decizia nu doar că a rămas în picioare, dar a fost confirmată și în apel, un semnal clar că instanțele americane nu lasă loc de interpretări.

A urmat o a doua decizie: în noiembrie 2024, instanța a stabilit sancțiuni suplimentare de 13,7 milioane de dolari, acoperind perioada august 2021 – august 2024.

A treia sancțiune confirmă un tipar

Investitorii au revenit în instanță, iar rezultatul nu surprinde: o a treia hotărâre, în valoare de 5,8 milioane de dolari, pentru sancțiunile acumulate între august 2024 și octombrie 2025.  Instanța a admis cererea și a transmis un nou avertisment - poate ultimul înainte de măsuri și mai dure. Continuarea neconformării ar putea genera sancțiuni suplimentare, inclusiv pentru perioada de după 4 octombrie 2025.

Și mai problematic este faptul că autoritățile române nu au oferit o justificare reală pentru acest comportament prin care continuă să nu respecte hotărârile definitive ale curților din SUA . România nu a încercat să înlăture sau să-și justifice sfidarea continuă, iar răspunsul său a rezervat doar dreptul de a contesta executarea. Judecătorul american a punctat fără echivoc consecința: România „a recunoscut astfel efectiv legitimitatea unei sancțiuni suplimentare”.

Costul real: bani, imagine, credibilitate

Dincolo de milioane - care deja se adună într-un mod alarmant pentru contribuabilul român, care va achita nota de plată în cele din urmă - există și un cost mai subtil, dar mult mai greu de recuperat: credibilitatea internațională și, implicit, față de SUA.

Refuzul de a respecta o decizie a unei instanțe federale americane nu este doar o chestiune tehnică. Este un semnal transmis investitorilor, partenerilor și instituțiilor internaționale că pentru România respectarea statului de drept este opțională. Iar într-o economie globalizată, o astfel de conduită va costa infinit mai mult decât cele 356 de milioane de dolari inițiale.

În acest moment, întrebarea nu mai este dacă România va plăti, ci cât de mult va mai costa această întârziere și cine își asumă nota de plată. În cele din urmă, politicienii și înalții funcționari care se perindă la guvernare trebuie să-și aducă aminte că poartă o răspundere ministerială și administrativă. Prin urmare, nu este departe ziua când cetățenii contribuabili vor solicita probabil tragerea lor la răspundere pentru recuperarea prejudiciilor create printr-o guvernare iresponsabilă.