Odată cu intrarea României în cadrul Uniunii Europene, prin semnarea tratatului de aderare, s-au produs o serie de consecinţe de natură economică, de natură socială, însă şi de natură juridică, mai precis ţara noastră are obligaţia de a respecta dreptul european adoptat în anumite materii, în care a fost cedată suveranitatea naţională.

De multe ori, însă, fie şi din cauza faptului că aceste reglementări sunt foarte greu aduse la cunoştinţa publicului larg, se poate întâmpla ca o hotărâre judecătorească să fie pronunţată cu încălcarea prevederilor cuprinse în diverse Regulamente adoptate la nivel european, iar în această ipoteză se pune problema remedierii inechităţii produse. O astfel de ipoteză a fost avută în vedere de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în momentul în care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunţat Decizia cu numărul 45 din 2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care a stabilit faptul că “în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunțării acestora și de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază al dispozițiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere”. Aşadar, prin Decizia cu numărul 45 din 2016, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, cu numărul 386 din 23 mai 2017, instanţa supremă a stabilit cu titlu obligatoriu faptul că existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de către Curtea de Justiţie Europeană, prin care se constată existenţa unei încălcări a prevederilor europene, dă posibilitatea părţilor de a promova în faţa instanţelor naţionale a căii de atac extraordinare – revizuirea. Mai mult, calea de atac extraordinară poate să fie promovată chiar dacă partea nu a invocat în faţa instanţei naţionale încălcarea prevederilor europene. Această optică de interpretare a instanţei supreme este extrem de importantă, întrucât la nivelul unor instanţe de judecată naţionale exista argumentul conform căruia revizuirea ar fi putut să fie promovată doar de acele parţi care au invocat în cursul litigiului încălcarea prevederilor europene. Însă promovarea cererii extraordinare de atac – revizuirea, trebuie să fie realizată într-un termen de o lună, care curge de la momentul comunicării hotărârii definitive supusă revizuirii.