Vom încheia tema privind violenţa domestică şi în mod special reglementarea cuprinsă în cadrul Legii 217 din 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, temă prin care am încercat să venim în întâmpinarea persoanelor care sunt victime ale unei astfel de forme de violenţă, îndrumându-le prin procedurile judiciare.

Articolul prezent va aborda reglementarea legală care prezintă procedura judiciară în faţa instanţelor de judecată. Astfel, conform articolului 40 din Legea 213 din 2003: „Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima”, aceasta urmând a fi introdusă de către victimă ori prin reprezentant legal.

Cererea pentru emiterea unui ordin de protecţie poate să fie introdusă şi de către: procuror; reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice; reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei - articolul 40 aliniatul 3 litera a, b şi c Legea 217 din 2003.

Pentru a ajuta victimele ori reprezentantul legal al acesteia, Legea 217 din 2003 prezintă o anexă care redă conţinutul cererii care poate să fie adresată de către victimă instanţei de judecată şi care se poate obţine de la instanţa de judecată în mod gratuit, cu menţiunea că pentru judecarea acesteia statul nu percepe taxă judiciară de timbru.

Asistenţa juridică a persoanei care solicită ordinul de protecţie este obligatorie, precum şi a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie.

Judecata cererii se va face de urgenţă şi cu precădere în soluţionarea cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat, participarea procurorului fiind obligatorie. Soluţionarea cererilor nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, pronunţarea putând fi amânată cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare (articolul 42 aliniatul 9 şi aliniatul 8 Legea 217 din 2003).

În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie şi fără citarea părţilor, chiar şi în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor (articolul 42 aliniatul 5 Legea 217 din 2003).

Ordinul de protecţie este executoriu, executarea hotărârii se face fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen, iar hotărârea prin care se soluţionează cererea de emitere a ordinului de protecţie este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor (articolul 45 Legea 217 din 2003).