În şedinţa din data de 8 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a soluţionat cererea  formulată de către Avocatul Poporului, fiind pronunţată Decizia cu numărul 2 din 2021.

Conform acesteia: Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea sintagmei „până la soluţionarea contestaţiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

Soluţia pronunţată de către instanţa supremă, este una de importanţă fiind aplicabilă în cadrul tuturor dosarelor civile care vizează executările silite unde a fost formulată şi o cerere de suspendare a executării silite.

Practica la nivelul instanţelor de judecată, cel putin la nivelul instanţelor orădene era că suspendarea dispusă de către judecător, cu privire la derularea executării silite, era în vigoare până la momentul la care se dispunea o soluţie definitivă în cadrul dosarului, care avea ca şi obiect contestaţia la executarea silită.

Această practică a fost invalidată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia cu numărul 2 din 2021 pronunţată în cadrul procedurii privind recursul în interesul legii.

Textul normativ al articolului 719 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă evidenţiază: Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată”.

Analizat fiind acest text de lege, se poate observa că legiuitorul a făcut referire la faptul că soluţia suspendării executării silite se aplică până la „soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită”.

Este adevărat că legiutorul nu a stabilit în mod expres că soluţia de suspendare ar fi incidentă până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare silită şi datorită acestei omisiuni a apărut o practică juridică contradictorie la nivel de instanţe judecătoreşti.

Această practică judiciară contradictorie a fost soluţionată definitiv în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit în mod obligatoriu la nivelul tuturor instanţelor de judecată faptul că, suspendarea executării silite produce efectele juridice de stopare a efectuării actelor de executare până la soluţionarea contestaţiei la executare silită în primă instanţă.