După cum am subliniat, în cadrul articolului precedent, ne-am aplecat atenţia asupra acelor acţiuni în justiţie care se judecă cu celeritate şi care pot să fie folosite de către persoanele fizice ori juridice, în vederea recuperării unor sume de bani.

Ne aducem aminte faptul că am abordat reglementarea legală, cuprinsă în cadrul Codului de procedură civilă, fiind evidenţiat faptul că, anterior sesizării instanţei de judecată, creditorul, fie că este o persoană fizică, fie că este o persoană juridică, trebuie să comunice o somaţie scrisă prin scrisoare cu notă de inventar şi confirmare de primire, ori prin intermediul executorului judecătoresc (articolul 1015 Cod procedură civilă). Odată declanşat litigiul, durata procedurii litigioase este reglemntată în mod expres de către legiuitor: „În cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii” (articolul 1023 aliniatul 1 Cod procedură civilă). Prin ordonanţa emisă de către judecător, acesta va stabili în sarcina debitorului obligaţia de plată şi termenul în cadrul căruia trebuie realizată plata de către debitor, termen care nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei, cu menţiunea faptului că judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părţile se înţeleg în acest sens (articolul 1022 aliniatul 3 Cod procedură civilă). Împotriva ordonanţei de plată pronunţate de către instanţa de judecată, atât creditorul, cât şi debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. Cu toate acestea, cererea în anulare nu suspendă executarea silită, suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă (articolul 1024 aliniatul 5 Cod procedură civilă). Hotărârea prin care se emite ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare (articolul 1025 aliniatul 1 Cod procedură civilă). Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare (articolul 1025 aliniatul 1 Cod procedură civilă). Împotriva executării silite a ordonanţei de plată partea interesată poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun, însă în cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât neregularităţi privind procedura de executare, precum şi cauze de stingere a obligaţiei ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanţei de plată (articolul 1025 alinaitul 2 Cod procedură civilă).