La data de 12 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reunită în cadrul completului privind dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 41111/3/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, pe cale de consecinţă a stabilit faptul că - „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se realizează prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi categoriei de folosinţă la data preluării acestuia”. De asemenea prin aceiaşi decizie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu titlu obligatoriu faptul că - „Dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate”. În primul rând, cred că ar trebui să evidenţiem faptul că prevederile art. 21 alin. 6 din Legea 165 din 2013, stabilesc în mod clar procedura de evaluare a bunurilor imobile care au fost preluat de stat în perioada regimului comunist şi care nu mai pot să fie restituite în natură către foştii proprietari. Astfel, textul actului normativ stabileşte faptul că valoarea bunului imobil, este stabilită prin raportare la grilele notariale în vigoare la data adoptării Legii 165 din 2013, însă este avută în vedere starea imobilului la data la care a fost preluat de către statul român. De asemenea, prevederile obligatorii ale deciziei Înaltei Curţă de Casaţie şi Justiţie, evidenţiază faptul că, această procedură de evaluare a bunurilor imobile este aplicabilă şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate - adică în mod retroactiv. Decizia pronunţată ridică semne de întrebare serioase în ceea ce priveşte caracterul echitabil al acesteia şi ar putea să ducă la o serie de procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, întrucăt o evaluare corectă a valorii unui bun imobil trebuie să aibe la bază, valoarea de circuaţie a acestuia şi nu valoarea stabilită în cadrul unor grile notariale. Mai mult, sunt avute în vedere grilele notariale din anul 2013, când eram în plină criză economică şi când valoarea bunurilor imobile era scăzută. Aşadar, nu doar că procedura de restituire durează, din punct de vedere administrativ, foarte mult, unii reclamanţi decedând pe parcursul parcurgerii acesteia, am ajuns în momentul de faţă să nici nu se aibe în vedere valoarea reală a bunurilor imobile preluate.