Actuala legislaţie procesuală civilă evidenţiază în mod expres faptul că transmiterea actelor de procedură la dosarul instanţei de judecată se poate face şi prin mijloace de comunicare la distanţă, adică fax, poştă electronică, înscris în formă electronică.

Astfel, conform art. 199 alin. 1 Cod proc. civ. - „Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare”.

De asemenea, la cererea de chemare în judecată, partea reclamantă este obligată să anexeze taxa de timbru achitată - art. 33 alin. 2 OUG 80/2013 - „Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei”.

Nu multe au fost situaţiile în care, deşi, a fost achitată taxa de timbru de către reclamant şi aceasta a trimis la dosarul instanţei de judecată o copie xerox a chitanţei, cererea a fost anulată de către instanţa de judecată, întrucât lipsea dovada în original a achitării taxei de timbru.

Prin intermediul unei decizii de speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit faptul că:  „după înştiinţarea de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, recurenta-reclamantă s-a conformat dispoziţiilor instanţei, iar normele de procedură civilă permit transmiterea cererilor prin mijloace rapide de comunicare, Înalta Curte constată că prima instanţă a anulat în mod greşit cererea de chemare în judecată, ca netimbrată” (ICCJ dec. civ. nr. 1941/05.04.2023).

Pentru a justifica o astfel de hotărâre judecătorească, instanţa supremă a arătat faptul că:  „Într-adevăr, conform art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, iar între menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată la art. 194 lit. f) se află semnătura, însă, atât timp cât, potrivit art. 199 C. proc. civ., este posibilă transmiterea cererilor prin mijloace rapide de comunicare (fax, poştă electronică) şi asigură înregistrarea acestor cereri de către instanţă şi primirea de dată certă, în mod greşit instanţa de fond a pretins recurentei-reclamante transmiterea unei cereri care să cuprindă semnătura olografă în original”.

Aşadar, practica unor instanţe de judecată de a anula cererile pe motiv că la dosar se află o copie a chitanţei care atestă dovada achitării taxei de timbru este una nelegală, acesta fiind punctul de vedere al instanţei supreme.