În data de 9 august 2017, în  Monitorul Oficial al României cu numărul 656, a fost publicată decizia cu numărul 95 pronunţată în data de 28 februarie 2017 de către Curtea Constituţională, prin care instanţa de contencios constituţional a respins ca fiind inadmisibile o serie de excepţii de neconstituţionalitate, invocate de către instituţiile bancare, faţă de prevederi cuprinse în cadrul Legii 77 din 2017 privind darea în plată şi de asemenea, a fost respinsă ca fiind nefondată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 8 aliniatul 5 din cadrul aceluiaşi act normativ. Aspectul extrem de relevant, cu privire la această decizie, pronunţată de către Curtea Constituţională, este acela că pune capăt oricărei discuţii cu privire la aplicabilitatea legii privind darea în plată şi faţă de acei consumatori care au fost executaţi silit şi a căror imobile au fost vândute silit anterior intrării în vigoare a legii. Astfel, în conformitate cu prevederile articolului 8 aliniatul 5 din Legea 77 din 2017 – „dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului”.

Instituţiile bancare considerau că această prevedere legală nu se poate aplica pentru acele proceduri de executare silită care fuseseră începute în perioada anterioară adoptării legii privind darea în plată, iar din păcate instanţele de judecată îmbrăţişau acest argument şi prin raportare la interpretarea greşită a Deciziei cu numărul 639 din 2016 a Curţii Constituţionale (efectele juridice ale acestei hotărâri au făcut obiectul unui articol în rubrica juridică).

Această practică a instanţelor de judecată va înceta odată cu publicarea acestei noi decizii a Curţii Constituţionale şi consumatorii ale căror imobile au fost vândute silit, anterior intrării în vigoare a legii privind darea în plată, vor putea să declanşeze procedura de dare în plată.

În cadrul acestei decizii, instanţa de contencios constituţional subliniază faptul că  „legiuitorul a apreciat, în contextul impreviziunii, că sumele de bani plătite în mod voluntar în executarea contractului, cele obținute din adjudecarea bunului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, precum și, după caz, de sumele rezultate din urmărirea silită a altor bunuri ale debitorului până la data formulării notificării acoperă valoarea datoriilor aferente contractului de credit”.