Publicată în cadrul Monitorului Oficial al României cu numărul 634 din 18 iunie 2020, urmând a intra în vigoare la data de 21 iulie 2020, mult dezbătuta Lege cu numărul 136 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic va fi analizată în cadrul articolelor care vor urma, în dorinţa de a atenua ştirile false care au circulat pe reţelele de socializare, care au avut ca scop panicarea populaţiei.

Astfel, actul normative, încă de la început, stabileşte caracterul temporar al măsurilor care sunt dispuse prin intermediul acestuia, strict în situaţii de risc epidemiologic şi biologic: „Prezenta lege reglementează unele măsuri necesare în domeniul sănătăţii publice cu caracter temporar, în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, pentru prevenirea introducerii şi limitarea răspândirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul României” (articolul 1 Legea 136/2020).

Aceste măsuri, pe lângă caracterul temporar, sunt caracterizate şi prin caracterul lor de excepţie, actul normativ stabilind la articolul 2 faptul că măsurile reglementate se pot lua „exclusiv pentru apărarea sănătăţii publice, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi a ordinii publice”, ele având un caracter proporţional, nediscriminatoriu şi limitat în timp.

Legea 136 din 2020 defineşte o serie de noţiuni juridice care prezintă relevanţă, în cadrul articolului 3, ne vom apleca atenţia doar asupra unora, care considerăm că-i interesează pe justiţiabil. Astfel, noţiunea de carantină a persoanelor este definită ca fiind „măsură de prevenire a răspândirii bolilor infecto-contagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen de alte persoane, în spaţii special desemnate de către autorităţi, la domiciliu sau la locaţia declarată de către persoana carantinată, stabilită prin decizie individuală motivată a direcţiei de sănătate publică”.

Noţiunea de izolare este definită la articolul 3 litera c  Legea 136 din 2020 ca fiind „măsură care constă în separarea fizică a persoanelor afectate de o boală infecto-contagioasă sau a persoanelor purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne şi simptome sugestive, la domiciliu, la locaţia declarată de persoana izolată, într-o unitate sanitară sau la o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare”.

De asemenea, o altă noţiune care prezintă interes vizează persoana suspectă, care, conform articolului 3 litera l Legea 136 din 2020, reprezintă „persoana posibil infectată care provine din zona în care există epidemie, risc epidemiologic sau biologic, cu un agent înalt patogen, pe perioada de incubaţie, în baza dovezilor ştiinţifice, sau persoana care a intrat în contact direct cu o persoană infectată sau cu bunuri contaminate cu agentul înalt patogen, până la trecerea perioadei de incubaţie sau apariţia semnelor sau simptomatologiei clinice sau paraclinice a bolii”.