Legea 136/2020, privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic. Consideraţii finale.

Menţinând tema abordată deja de două numere, vom încheia dezbaterile aferente actului normativ care a intrat in vigoare în data de 21 iulie 2020,  Lege cu numărul 136 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic.

Astfel, azi ne vom apleca asupra acelor prevederi legale care vizează modalitatea de contestare jurisdicţională a măsurilor impuse în baza acestui act normativ.

Conform articolului 15 aliniatul 4 Legea 136 din 2020 – „Toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor din prezenta lege pot fi atacate de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim la instanţa competentă, cu acţiune în anulare la instanţa de judecată competentă, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie, în termen de 5 zile de la publicarea actului administrativ în Monitorul Oficial al României sau de la data luării la cunoştinţă a conţinutului actului în cazul nepublicării acestuia”.

Instanţa de judecată care poate să judece în primă instanţă acţiunile în anulare formulate faţă de actele normative cu caracter normativ (vorbim despre Ordinele şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau ale persoanei desemnate de acesta, cu caracter normativ), este Curtea de Apel secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii emitente (articolul 15 aliniatul 6 Legea 136/2020).

Aceste litigii se soluţionează cu celeritate, după cum subliniază prevederile articolului 15 aliniatul 10 – „acţiunea în anulare este soluţionată de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 15 zile de la data sesizării legale a instanţei, în completuri formate din 3 judecători”.

Pe de altă parte persoanele care se consideră vatămate într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual prin care se instituie fie carantina, fie izolarea poate introduce, în termen de cel mult 24 de ore de la data comunicării deciziei direcţiei de sănătate publică, acţiune la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are reşedinţa ori la judecătoria în a cărei circumscripţie este situat spaţiul sau unitatea sanitară în care este carantinată sau, după caz, izolată (articolul 17 aliniatul 1).

Judecarea acestor cereri este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi se face de urgenţă şi cu precădere, în termen de cel mult 48 de ore.

Instanţa poate amâna pronunţarea cu cel mult 24 de ore,  redactarea hotărârii se face în aceeaşi zi, iar hotărârea primei instanţe este executorie şi poate fi atacată cu apel în termen de două zile de la comunicare (articolul 17 aliniatul 7).

Dacă instanţa de fond dispune anularea actului administrativ, măsura contestată încetează de la pronunţare, iar persoana în cauză are dreptul de a părăsi imediat spaţiul sau unitatea în care a fost carantinată sau, după caz, izolată (articolul 17 aliniatul 9).