La nivelul legislaţiei naţionale, în cadrul raporturilor juridice de drept civil (adică acele raporturi juridice care vizează persoanele fizice), ori în cadrul raporturilor juridice care se nasc între profesionişti (adică acele raporturi în cadrul cărora intră un profesionist/persoană juridică), dobânda legală este reglementată de către legiuitor, atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia cât şi perioada pentru care aceasta curge.

Actul normativ despre care vorbeam este Ordonanta Guvernului nr. 13 din 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar. Acesta stabileşte faptul că există două feluri de dobândă, mai precis dobânda renumeratorie - “dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei” (art. 1 alin. 2 OG 13/2011) şi dobânda penalizatorie - “Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă” (art. 1 alin. 3 OG 13/2011). Diferenţa dintre cele două noţiuni nu vizează doar denumirea, după cum s-a putut observa din definiţia legală, dobânda renumeratorie este datorată pentru perioada până la care obligaţia nu este exigibilă/scadentă, iar dobânda penalizatorie este datorată pentru perioada ulterioară scadenţei şi până la data plăţii efective a debitului. Însă, este de menţionat faptul că nivelul dobânzii legale renumeratorii - “se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României” (art. 3 alin. 1 OG 13/2011), pe când nivelul dobânzii legale penalizatorie depinde de natura raportului juridic care a generat obligaţia de plată. Astfel, pentru raporturile juridice între persoane fizice - “rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale” (art. 3 alin. 2 OG 13/2011), iar pentru raporturile juridice între profesionişti aceasta - “se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale” (art. 3 alin. 3 OG 13/2011).

De asemenea în raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an (art. 4 OG 13/2011). Pentru a putea să fie percepută dobânda renumeratorie ori penalizatorie, aceasta trebuie să fie stabilită prin contractul încheiat între părţi, în lipsa unei clauze contractuale exprese se datorează numai dobânda legală (art. 6 OG 13/2011).