În fiecare zi, suntem bombardaţi cu diverse informaţii statistice, din care întelegem faptul că, în ultimul, an, lună ori săptămână, comerţul on-line a avut creşteri semnificative, este firesc ca aşa ceva să se întâmple odată cu progresul tehnologic, o parte a activităţii umane să se transpune în cadrula cestui mediu.

Însă această transpunere apare şi cu o serie de riscuri, întrucât nu de puţine ori, se întâmplă ca anunţurile publicate în mediul on-line să conţină informţii false ori să fie fictive în totalitatea lor, fiind doar un vehicul pentru comiterea de fapte antisociale. Această problemă a făcut obiectul unei analize a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia cu nr. 37/2021 de dezlegare a unor chestiuni de drept, a dispus - “Stabilește că publicarea de anunțuri fictive online care a avut drept consecință producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 din Codul penal”. În motivarea acestei hotărâri judecătoreşti obligatorie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a evidenţiat faptul că - „Diferența dintre infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea de fraudă informatică decurge din faptul că, în timp ce frauda informatică se săvârșește asupra unui sistem informatic, înșelăciunea săvârșită în modalitatea prezentată mai sus, respectiv prin plasarea unor anunțuri fictive care a avut drept consecință producerea unei pagube, are loc prin intermediul unui sistem informatic în care sunt introduse date informatice (anunțul fictiv), rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv creării unui prejudiciu subiectului care acceptă oferta fictivă”. Infracţiunea de înşelăciune presupune obligatoriu producerea unui prejudiciu, prin definiţia dată de către legiuitor prin însâşi textul de lege, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a evidenţiat suplimentar faptul că - „simpla „transmitere” a informației mincinoase potențialelor victime printr-o platformă informatică de tip e-commerce nu poate să atragă de plano reținerea formei agravate, pentru că această modalitate de transmitere a mesajului nu prezintă per se o mare aparență de veridicitate (publicarea anunțului pe un astfel de site web nu garantează suplimentar autenticitatea sa). Așadar, reținerea agravantei este posibilă doar dacă autorul utilizează suplimentar mijloace frauduloase, nume sau calități mincinoase, care să întărească aparența de veridicitate cu privire la afirmațiile sale neadevărate”. Aşadar, prin acestă decizie a fost efectuată o diferenţiere între infracţiunea de înşelăciune şi fraudă informatică şi se poate observa că această activitate de publicare de anunţuri on-line cu intenţia de a produce un prejudiciu este o activitate ilicit penală care va atrage condamnări la pedepse penale.