Vom păstra aceiaşi temă a articolelor care vor fi prezentate în săptămânile care vor urma, sfătuind în acelaşi timp ca cititorii noştri să respecte îndrumările date de către autorităţile publice, chiar dacă acestea produc un oarecare disconfort, acestea sunt necesare pentru protecţia noastră a tuturor.

Acestea fiind spuse, în prezentul articol vom prezenta consecinţele juridice care au fost produse de Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României.

Decretul cu numărul 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă a fost emis de către Preşedintele României şi a fost publicat în cadrul Monitorului Oficial al României în data de 16.03.2020, iar din punct de vedere juridic prezintă un număr de 2 anexe. Ne vom apleca strict asupra aspectelor de natura juridică, fără a insista pe celelalte domenii care fac obiectul acestui act normativ. Astfel, Decretul stabileşte la articolul 41 faptul că – „Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile”. Aşadar, pe parcursul stării de urgenţă, orice fel de termen de prescripţie, fie că este reglementat de legea de drept material, fie că este reglementat de legea de drept procesual, indiferent că vorbim de norme de drept privat, ori norme de drept public, nu curge, este suspendat, creditorii putând să stea liniştiţi şi nu trebuie să facă acte de întrerupere a cursului termenului de prescripţie extinctiv. De asemenea este de observat faptul că actul normativ, face referire la noţiunea de termen de prescripţie, aceasta însemnând că reglementează atât termenul de prescripţie extinctiv, cât şi termenul de prescripţie achizitiv, folosim principiul de interpretare a normei legale conform căruia – unde legea nu distinge nici cel care o intepretează nu are dreptul să distingă. Nu în ultimul rând trebuie să evidenţiem faptul că, pe lângă cursul termenelor de prescripţie, au fost suspendate şi termenele de decădere de orice fel, adică vorbim despre acele termene reglementate, în cadrul cărora trebuie îndeplinit un anumit act de către partea interesată. În mare parte ne interesează această reglementare din perspectivă procesuală, dar nu numai, unde de cele mai multe ori trebuiesc a fi formulate, cereri reconvenţionale, întâmpinări, cereri de probaţiune, într-un anumit termen, sub sancţiunea decărerii, ori aceste termene au fost suspendate de la cursul lor. Pe perioada declarării stării de urgenţă se pot judeca de către instanţele de judecată, doar – „cauzele de urgenţă deosebită”, urmând ca lista acestora să fie stabilită de către – „Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru cauzele de competenţa acesteia şi, respectiv, de colegiile de conducere ale curţilor de apel pentru cauzele de competenţa lor şi pentru cauzele de competenţa instanţelor care funcţionează în circumscripţia lor teritorială” (articolul 42 Decret).