În data de  9 martie 2026, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, legal constituit, a pronunţat Decizia nr. 41/2026, prin care a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, în dosarul nr. 3280/86/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile şi pe cale de consecinţă a dispus: „În interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 153 lit. g) prin raportare la art. 106 alin. (2) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabilește că: În cadrul controlului jurisdicțional al deciziilor emise de casele județene de pensii în soluționarea cererilor de recalculare a pensiei, verificările instanței nu sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa județeană de pensii.”

Decizia pronunţată este obligatorie faţă de întreg sistemul judiciar naţional, cât şi faţă de toate instituţiile publice naţionale.

Prin această decizie au fost interpretate prevederile legale cuprinse în cadrul următoarelor articole de lege:

  • art. 153 lit. g Legea 263/2010 – „Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: g)deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii”;
  • art. 106 alin. 2 Legea 263/2010 – „Decizia prevăzută la alin. (1) cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare”;
  • art. 107 alin. 3 Legea 263/2010 – „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia”.

 

Această decizie reprezintă un real avantaj pentru persoanele care formulează o contestaţie împotriva Deciziei emise de către Casele teritoriale de pensii prin care sunt respinse total sau parţial cererile de pensionare formulate şi care nu sunt asistate de către avocaţi în redactarea acestora. Prin această decizie obligatorie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit faptul că judecătorul este obligat, ori de câte ori este sesizat cu o astfel de contestaţie împotriva unei Decizii emise de către o Casă de pensie teritorială, să analizeze legalitatea emiterii deciziei din perspectiva întregii legislaţii aplicabile şi nu doar să analizeze legalitatea motivelor de respingere parţial sau total cuprinse în cadrul deciziei emise.

Mai mult, prin această decizie, judecătorul nu este obligat să ţină cont doar de motivele contestaţiei formulate de către reclamant, ci din oficiul judecătorul va extinde verificarea legalităţii deciziei emise de către Casele teritoriale de pensii la toată legislaţia aplicabilă.