Odată cu articolul precedent am început să analizăm modalităţile de încetare a efectelor produse de către un contract de donaţie, trecând în revistă prima dintre cauzele de revocare a contractului de donaţie, şi anume revocarea pentru cauze de ingratitudine, precum şi ipotezele legale care se subscriu noţiunii de ingratitudine.

Articolul prezent va fi destinat celei de a două cauze de revocare a contractului de donaţie – revocarea pentru neexecutarea unei sarcini impuse prin intermediul contractului.

De la început trebuie să facem o paranteză, mai precis chiar dacă contractul de donaţie este un contract cu titlu gratuit, adică donatorul, în schimbul avantajului patrimonial pe care îl transmite donatarului, nu va dobândi nici un avantaj patrimonial, în cadrul contractului de donaţie se pot insera clauze contractuale prin care în sarcina donatarului să fie instituite unele obligaţii (cu titlu de exemplu – obligaţia de întreţinere, ori obligaţia de a absolvi cursurile vreunei instituţii de învăţământ etc.).

Aceste obligaţii poartă denumirea de sarcini, iar executarea acestora devin obligatorii în momentul în care donatarul acceptă donaţia care i-a fost făcută.

În măsura în care donatarul nu îşi execută sarcinile care i-au fost impuse prin contractul de donaţie, donatorul şi succesorii săi vor dobândi dreptul fie de a solicita executarea în natură a sarcinii, fie dreptul de a solicita revocarea contractului încheiat pe motiv de neexecutare a sarcinilor (articolul 1027 aliniatul 1 Cod civil).

Însă, în ipoteza în care sarcina instituită prin contractul de donaţie este stabilită în favoarea unui terţ (cu titlu de exemplu donatarul trebuie să achite contravaloarea unor taxe pentru copilul acestuia) acesta va putea să solicite numai executarea ei în natură, nu şi revocarea contractului de donaţie pentru neexecutarea sarcinii (articolul 1027 aliniatul 2 Cod civil).

Analizând elementele invederate anterior se naşte o întrebare, mai precis ce se întâmplă în ipoteza în care prin obligaţia instituită prin contractul de donaţie s-ar da naştere unei obligaţii faţă de donatar care să depăşească ca şi valoarea patrimonială valoarea bunului primit prin intermediul contractului.

Legiuitorul a reglementat această ipoteză, stabilind în cadrul articolului 1028 Cod civil faptul că „donatarul este ţinut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat, actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită”.

Spre deosebire de ipoteza revocării contractului de donaţie pentru cauze de ingratitudine, unde donatorul poate exercita acţiunea într-un termen de prescripţie de un an de la momentul la care donatorul a cunoscut cauzele de ingratitudine, în cazul revocării contractului pe motiv de neexecutare a sarcinii acţiunea poate să fie exercitată de către donator într-un termen de prescripţie de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată (articolul 1027 aliniatul 3 Cod civil).