În ședința din 14 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare cauză, a soluţionat recursul în interesul legii, declanşat ca urmare a unei sesizări promovate de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, ca urmare, prin Decizia cu numărul 23 din 2019, pronunţată în cadrul dosarului 3162/1/2018, a dispus: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. a), b), e) şi f) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 sau, după caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) şi art. 272 din Codul de procedură civilă ori, după caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare încheiat la distanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 constitutie titlu executoriu în lipsa semnăturii olografe sau a semnăturii electronice extinse, cu excepţia situaţiei în care părţile impun semnătura drept condiţie de validitate a contractului”.

Această soluţie este una obligatorie faţă de tot sistemul instanţelor de judecată potrivit dispoziţiilor articolului 514 aliniatul 4 Codul de procedură civilă. După cum se poate observa, în cadrul dispozitivului prezentei decizii este enumerată o serie de prevederi legale, care nu credem că ar trebui să fie reluate şi explicate, ci mai degrabă ar trebui să analizăm şi să prezentăm cititorilor noştri consecinţele sociale a deciziei prezente. Practic, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ne spune prin această decizie faptul că un contract de credit încheiat la distanţă îşi păstrează efectul juridic de titlu executoriu chiar dacă acesta nu prezintă o semnătură olografă ori o semnătură digitală („constitutie titlu executoriu în lipsa semnăturii olografe sau a semnăturii electronice extinse, cu excepţia situaţiei în care părţile impun semnătura drept condiţie de validitate a contractului”).

Această concluzie este una extrem de severă, în condiţiile actuale sociale şi tehnologice, condiţii în care furtul de identitate a devenit ceva firesc. Ne putem imagina cu uşurință nu una, ci mai multe situaţii în care unei persoane îi este furată identitatea (furtul de identitate se produce în momentul în care sunt furate datele cu caracter personal) şi se procedează la încheierea de contracte de credit la distanţă.

În cazul în care cumulăm această informaţie cu apetitul comercial agresiv al instituţiilor bancare şi financiare nonbancare, care, de multe ori, pentru a-și atinge cota lunară de marketing, uită de regulile care trebuie respectate pentru a asigura securitatea raportului juridic, avem reţeta ideală pentru ca să primim prin poştă somaţii şi titluri executorii pentru credite pe care niciodată nu le-am contractat.