Contractul de asigurare extrem de important din perspectiva protejării patrimoniului persoanelor fizice și juridice, nu este uzitat pe cât ar trebui de către justiţiabili, deşi costurile care le produce sunt extrem de scăzute, însă beneficiile pe care le produce în ipoteza în care se produce evenimentul asigurat sunt incontestabile.

Vom încerca prin următoarele articole să prezentăm efectele juridice aşa cum sunt ele reglementate de Codul civil în materia contractelor de asigurări.

Astfel, cu titlul de definiţie legală, Codul civil la art. 2199 alin. 2 stabileşte: „Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit”.

Dovada existenţei contractului de asigurare se face numai cu înscrisul constatator al contractului, mai precis după cum subliniază prevederile art. 2200 alin. 2 Cod civil: „Încheierea contractului de asigurare se constată prin poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare” şi, bineînţeles, trebuie menţionat faptul că documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice.

Existenţa contractului de asigurare nu poate fi probată cu martori, nici chiar atunci când există un început de dovadă scrisă, excepţie făcând cazul în care documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, în această ipoteză, existenţa şi conţinutul contractului de asigurare poate fi dovedite prin orice mijloc de probă (art. 2200 alin. 2 Cod civil).

Asiguratul, odată încheiat contractul de asigurare, are obligaţia de a plăti primele de asigurare la termenele stabilite în cadrul contractului de asigurare, care pot să fie plătitie fie integral, fie în rate, în funcţie de înţelegerea părţilor (art. 2206 alin. 1 şi alin. 2 Cod civil).

Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadenţă (art. 2206 alin. 4 Cod civil), însă asiguratorul are obligaţia de a informa pe asigurat în privinţa consecinţelor neplăţii primelor la termenul de plată şi aceste consecinţe trebuie a fi prevăzute şi în contract.

Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului (art. 2206 alin. 6 Cod civil).