De mai bine de douăzeci de ani, Serbia se află într-o stare de derivă, din cauza unui cumul de evenimente care au depins mai mult sau mai puţin de acţiunile sale. Acum are şansa de a-şi găsi stabilitatea în cadrul alegerilor parlamentare anticipate.

Zilele acestea, la Belgrad, se desfăşoară campania electorală, tema centrală a dezbaterilor fiind autoproclamata independenţă a provinciei Kosovo, care umbreşte dezbaterile asupra subiectului privind aderarea ţării la Uniunea Europeană. Preşedintele sârb, Boris Tadici, a semnat, de curând, Acordul de Stabilitate şi Asociere cu Uniunea Europeană, fapt taxat instantaneu de radicalii sârbi, care l-au şi catalogat drept trădător. Prim-ministrul interimar Kostuniţa, care, de altfel, a declanşat alegerile anticipate, prin demisia sa, deoarece a refuzat să semneze acest acord cu Uniunea Europeană, a anunţat că viitorul parlament de la Belgrad va anula acordul cu Bruxellesul. În cazul majorităţii sârbe, lucrurile sunt destul de clare şi anume că orice fel de relaţie cu Uniunea Europeană, unde 18 membri au recunoscut independenţa Kosovo, nu poate exista fără ca astfel să se recunoască implicit secesiunea provinciei de Serbia. Pentru faptul că a semnat acordul cu Uniunea Europeană, Boris Tadici a fost chiar ameninţat cu moartea de unele grupări naţionaliste sârbe. Acordul cu Serbia a fost unul negociat în condiţii dure, Belgradul trebuind să-i predea pe toţi cei acuzaţi de crime de război, înainte de a beneficia de asistenţa Uniunii. Un fapt greu de realizat, în condiţiile în care radicalii sârbi îi consideră pe cei acuzaţi de crime ca fiind eroi naţionali. Se poate spune totuşi că Uniunea Europenă reprezintă în acest moment singura şansă a Serbiei de a-şi reveni din toate punctele de vedere: politic, economic şi social. Încurajările pentru Serbia venite de la Bruxelles au ca scop evitarea unui nou derapaj în zonă spre logica războiului şi a conflictelor. Semnarea Acordului de Stabilitate şi Asociere în perioada electorală se poate interpreta ca un sprijin pentru facţiunile proeuropene. Însă, în Serbia, efectul ar putea fi invers şi opoziţia majorităţii pentru acest acord să fie alimentată cu reacţii adverse mult mai vehemente în cadrul campaniei electorale, unde se ştie prea bine că discursurile politice se înteţesc. Iar o campanie electorală puternică ar putea aduce la putere forţe ostile integrării ţării în Uniunea Europeană.