Duma de Stat (camera inferioară a parlamentului rus - n.r.) a ratificat marţi aşa-numitele ''tratate de prietenie, cooperare şi ajutor reciproc'' între Federaţia Rusă şi autoproclamatele republici separatiste Doneţk şi Lugansk, din estul Ucrainei, a căror independenţă a fost recunoscută luni de preşedintele rus Vladimir Putin, informează EFE.

Decizia a fost aprobată în unanimitate, notează EFE.

Mai devreme, marţi, ''parlamentele'' autoproclamatelor republici separatiste Doneţk şi Lugansk, din estul Ucrainei, au votat tot în unanimitate în favoarea ratificării tratatelor de prietenie şi cooperare cu Rusia, semnate de ''liderii'' lor luni cu şeful statului rus.

Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a minimalizat marţi ameninţarea Occidentului cu sancţiuni, afirmând că acestea vor fi impuse indiferent de evoluţia evenimentelor şi descriind ca predictibil răspunsul la recunoaşterea de către Moscova a celor două regiuni separatiste din estul Ucrainei, transmite Reuters.
”Colegii noştri europeni, americani, britanici nu se vor opri şi nu se vor calma până când nu îşi vor fi epuizat toate posibilităţile de aşa-numita «pedepsire a Rusiei». Ei ne ameninţă deja cu tot felul de sancţiuni sau cu, aşa cum spun ei acum, «mama tuturor sancţiunilor»'', a afirmat Lavrov.
”Ei bine, suntem obişnuiţi cu aşa ceva. Ştim că sancţiunile vor fi impuse oricum, în orice caz. Cu sau fără motiv”, a adăugat ministrul de externe rus.

 

Ce sunt republicile populare Doneţk şi Lugansk?

Autoproclamate, dar dependente aproape în totalitate de Kremlin pentru sprijin, republicile populare Doneţk şi Lugansk şi-au declarat independenţa faţă de Kiev în aprilie 2014, după ce miliţiile susţinute de Rusia au preluat controlul asupra birourilor guvernamentale locale şi a altor infrastructuri în urma invaziei Crimeei de către Moscova.

Învecinate cu Rusia pe flancul estic al Ucrainei, regiunile, în mare parte vorbitoare de limbă rusă, găzduiesc peste 3 milioane de cetăţeni. De-a lungul timpului, acestea au primit cantităţi mari de asistenţă financiară, umanitară şi militară din partea Kremlinului. Sprijinul Moscovei a venit după ce mişcarea pro-occidentală Maidan l-a răsturnat pe preşedintele pro-rus al Ucrainei în februarie 2014.

Conform acordurilor de la Minsk – discuţii de pace intermediate de Franţa şi Germania – încetarea focurilor a lăsat separatiştilor controlul de facto asupra a aproximativ o treime din districtele administrative ucrainene Doneţk şi Luhansk, cu o linie de control puternic fortificată care îi separă de trupele ucrainene.

Ucraina descrie regiunile drept „teritorii ocupate temporar”, iar acordurile de la Minsk prevăd eventuala revenire a acestora la Kiev. Dar atât Kievul, cât şi Moscova, nu au reuşit să pună în aplicare termenii acordurilor, lăsând statutul teritoriilor într-o profundă incertitudine.

În acelaşi timp, Rusia şi-a petrecut ultimii opt ani sporindu-şi influenţa asupra regiunilor. Moscova a eliberat paşapoarte şi cetăţenie pentru aproximativ 800.000 de locuitori din Doneţk şi Luhansk, potrivit oficialilor ruşi, subliniind în acelaşi timp necesitatea ca Kremlinul să-i protejeze.

 

De ce este importantă recunoaşterea de către Moscova?

În trecut, Moscova s-a abţinut din a recunoaşte independenţa provinciilor, preferând în schimb să exercite control indirect şi să folosească teritoriile ca pârghii în disputele sale mai ample cu Ucraina şi Occidentul.

Recunoaşterea va aduce probabil două rezultate iniţiale majore. În primul rând, prăbuşirea acordurilor de la Minsk şi a speranţelor pentru o soluţie diplomatică a conflictului din estul Ucrainei.

În al doilea rând, ar oferi Kremlinului justificarea de a trimite trupe şi echipamente militare în zonă. Acest lucru ar putea creşte riscul unui conflict total între Moscova şi Kiev de-a lungul unei linii de front deja active.

 

Cum va răspunde vestul?

NATO şi UE au avertizat că recunoaşterea regiunilor separatiste ar putea duce tensiunile dintre Moscova şi Kiev până în punctul critic. Unii oficiali europeni au cerut o serie de sancţiuni severe împotriva Rusiei.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat săptămâna trecută că recunoaşterea ar reprezenta „o încălcare flagrantă a integrităţii teritoriale şi suveranităţii Ucrainei” şi ar încălca dreptul internaţional. O astfel de mişcare ar fi „o escaladare deschisă”, a spus ministrul de externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, adăugând că „ar trebui să fie aplicate sancţiuni rapide şi decisive” dacă regiunile vor fi recunoscute de Putin.

Cu toate acestea, UE, SUA, Regatul Unit şi alte ţări occidentale au declarat anterior că o serie de sancţiuni majore împotriva Moscovei vor fi aplicate numai în cazul unui atac militar asupra Ucrainei. Nu a existat un acord public cu privire la modul în care Occidentul ar putea răspunde în cazul recunoaşterii regiunilor Doneţk şi Lugansk.

 

De ce totul se întâmplă acum?

După o consolidare majoră a armatei ruse aproape de graniţele Ucrainei, guvernele occidentale au avertizat de săptămâni întregi că regiunile Doneţk şi Lugansk ar putea fi folosite pentru a crea un pretext de război, fie provocând un răspuns din partea Kievului, fie organizând o operaţiune „false flag” în care Rusia să treacă în poziţia de victimă.

Rusia a negat că intenţionează să invadeze Ucraina, dar a insistat ca Occidentul să fie de acord cu o serie de garanţii de securitate, cum ar fi interzicerea aderării Ucrainei la NATO şi retragerea trupelor NATO din estul Europei.

Recunoaşterea celor două regiuni de către Putin creşte periculos riscul unui conflict cu Kievul.

Care este impactul recunoaşterii pentru eforturile diplomatice de a evita războiul dintre Rusia şi Ucraina?

Mişcarea sugerează că Putin şi-a pierdut încrederea în eforturile diplomatice de a evita un nou conflict în Ucraina, conduse în ultimele zile de preşedintele francez Emmanuel Macron. Viitorul celor două state este văzut ca o zonă critică de compromis în orice soluţie negociată, iar recunoaşterea ar părea să pună capăt acestei posibilităţi.