La Paris, cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei, peste 40 de şefi de state şi de guverne au lansat oficial Uniunea pentru Mediterana, proiect fondat pe parteneriate concrete şi pe echilibrul dintre nord şi sud. În principiu, proiectul Uniunea pentru Mediterana este privit ca un succes atribuit în principal prşedintelui francez Nicholas Sarkozy.

Există însă şi voci potrivit cărora acest proiect va împiedica unele state să îşi îndrepte atenţia spre estul Europei, regiunea care ar putea deveni mult mai importantă şi atrăgătoare decât sudul Europei. Reuniunea de la Paris a adus şi o altă premieră importantă, privind stabilirea unor relaţii între Siria şi Liban, pentru prima dată în istorie. Un fapt relevant este că premierul israelian Ehud Olmert şi preşedintele sirian Bashar al -Assad, ale căror state se află teoretic în război de peste jumate de secol, au stat la aceeaşi masă. Uniunea pentru Mediterana încearcă o relansare a Procesului de la Barcelona, demarat în 1995, cu obiectivul de creare a unui veritabil parteneriat euro-mediteranean, care a fost blocat la un moment dat din cauza opoziţiei dintre Israel şi statele arabe. Liderul francez a subliniat că este un lucru extraordinar faptul că s-a reuşit reunirea statelor europene şi cele de pe malul de sud al Mediteranei, în a celor majoritate state arabe. Proiectul Uniunea pentru Mediterana doreşte să se concentreze pe proiecte comune precum depoluarea Mării Mediterane, şi pe exploatarea energiei solare în zonă. Un alt important proiect vizează crearea unor linii maritime regulate pentru transportul de mărfuri între principalele porturi şi construirea unor reţele de autostrăzi pe linia de coastă a malului sudic al Mediteranei, precum şi modernizarea legăturilor feroviare din nordul Africii. Unul dintre statele care are îndoieli cu privire la acest proiect este Suedia, care a propus, alături de Polonia, un parteneriat european cu statele din estul Europei pentru a încerca să echilibreze iniţiativa franceză. Cel mai important moment al reuniunii l-a reprezentat anunţul făcut de preşedintele sirian Bashar al-Assad şi cel libanez Michel Suleiman, care au confirmat deschiderea reciprocă de ambasade în cele două state, fiind pentru prima dată când se stabilesc relaţii diplomatice între Damasc şi Beirut. Damascul are în vedere şi stabilirea de relaţii normale cu Israelul, care să includă şi schimbul de ambasade şi încheierea de tratate bilaterale. Israelul şi Siria se află, teoretic, în stare de război din anul 1948, în luna mai a anului curent iniţiindu-se primele negocieri pentru ameliorarea relaţiilor dintre cele două state.