Recent încheiata criză a gazelor a readus în atenţia Europei problema independenţei energetice, în condiţiile în care Rusia şi Ucraina, nici una din ele membre UE, se comportă fără scrupule ca adevărate monopoluri: Rusia ca producător de gaze, iar Ucraina ca ţară de tranzit. Iar cele două state obişnuiesc să se certe de câţiva ani, având drept consecinţă lăsarea Europei în frig, exact când e mai mare nevoie de gaze.

În urmă cu două zile, la Budapesta a avut loc o reuniune cosacrată proiectului Nabucco. La ora actuală, în sudul Europei, zona cea mai afectată de frecuşurile ruso-ucrainiene, se dă o luptă pentru resurse energetice. Pe de o parte, UE caută să-şi reducă dependenţa de resursele Moscovei prin deja arhicunoscuta conductă Nabucco. Dar nici Rusia nu se culcă pe o ureche şi urmăreşte împuşcarea a doi iepuri dintr-o lovitură, şi anume ocolirea ţărilor de tranzit spre Europa şi adâncirea dependenţei tărilor comunitare de gazul rusesc. Astfel, Moscova preconizează ca, în anul 2025, 75% din consumul european să fie asigurat de Gazprom. În acest sens, proiectul rusesc North Stream este deja demarat, conducta urmând să ocolească Ucraina şi Polonia, destinaţia finală fiind Germania. În acest scop, preşedinte al consorţiului care se ocupă de acest proiect a fost uns fostul cancelar german Gerhard Schroder. Ruşii au în cap şi proiectul South Stream, conductă care ar traversa Marea Neagră pentru a face legătura între Rusia şi Bulgaria, ocolind Turcia, urmând a se bifurca în două ramuri - una sudică ce ar trece prin Grecia şi ar ajunge în Iralia şi una nordică ce ar trece prin Serbia şi Ungaria şi ar ajunge în Austria. Bulgaria, Ungaria şi Austria au confirmat dorinţa de a participa la construcţia South Stream fapt ce înseamnă practic dinamitarea proiectului comunitar Nabucco. La Budapesta s-a discutat şi s-a încercat revitalizarea proiectului Nabucco, care s-a confruntat de lungul anilor cu multe piedici din diferite motive, cel mai notabil fiind că turcii s-au dorit a fi un fel de ruşi, adică să cumpere tot gazul de pe conducte şi să-l revândă celorlalţi acţionari ai consorţiului care construişte gazoductul, deci să devină un fel de monopol al gazului din sudul Europei. La finalul reuniunii s-a adoptat o declaraţie comună a statelor partenere prin care s-a decis extinderea cooperării între ţările producătoare, de tranzit şi consumatoare, instituţii internaţionale şi companii energetice, astfel ca un cadrul politic, legal, economic şi financiar să fie creat, fapt ce ar duce mai uşor la demararea proiectului. Să vedem dacă aceste planuri vor da roade şi dacă vor da să vedem şi cum îşi va băga Rusia coada.