După prăbuşirea Uniunii Sovietice se părea că au apărut noi direcţii în relaţiile internaţionale în Europa Centrală şi de Est, precum şi în zona Asiei Centrale. Se vorbea de independenţă, suveranitate, stabilirea de interese comune şi cooperare.

Criza georgiană a avut darul de a trezi pe toată lumea la realitate şi de-a demonstra de fapt că lucrurile nu sunt chiar atât de roz. La exact 40 de ani de la invazia tancurilor ruseşti în Cehoslovacia, Rusia a demonstrat că tentaţia puterii nu a părăsit-o niciodată, nici pentru o clipă. Rusia, la ora actuală, nu pare a fi capabilă să accepte noua configuraţie a hărţii Europei, iar prin recunoaşterea Osetiei de Sud şi a Abhaziei, pare a fi gata de un nou război rece. În acelaşi timp, statele lumii ar trebui să îşi concentreze atenţia mai mult asupra respectării dreptului internaţional, care, în ultima vreme, pare doar o înşiruire de principii pe hârtie, accesate şi invocate doar atunci când convine. În restul timpului, ele sunt încălcate sau ocolite. De altfel, nu numai Rusia face acest lucru. Recent, preşedintele rus Dimitri Medvedev a declarat că nu se teme de un eventual nou război rece. Occidentul, pe de altă parte, a arătat de multe ori că nu doreşte o astfel de situaţie şi a pus în vedere Rusiei că, dacă un astfel de război rece va izbucni, atunci singura responsabilă de acest fapt este chiar Rusia, cu trimitere la acţiunile sale, care au luat amploare şi incisivitate în cel de-al doilea mandat al lui Vladimir Putin. Criza din Georgia a avut ca efect şi izolarea tot mai accentuată a Rusiei de către Occident. Moscova inspiră din ce în ce mai puţină încredere şi respect şi, deşi a obţinut nişte câştiguri militare pe termen scurt, consecinţele acţiunilor sale se vor vedea în plan politic şi economic, şi asta pe termen lung. Vladimir Putin le-a băgat în cap ruşilor că prăbuşirea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20, deşi există mulţi care nu împărtăşesc această viziune, iar dacă Rusia îşi va proiecta viitorul în comparaţie cu trecutul, atunci aceasta va fi adevărata sa tragedie. Ceea ce pare a uita Rusia este faptul că, din 1991 Occidentul i-a oferit o cooperare extinsă cu Uniunea Europeană şi NATO, precum şi calitatea de membru al Consiliului Europei şi al G8 (locuri pe care nu le merită deloc, pentru că nu îndeplineşte condiţiile de a fi membră a acestor organizaţii). A fost acceptată doar pentru că e Rusia. Pentru Rusia au fost organizate summit-uri şi s-au pus la punct sisteme pentru a o angaja în mod activ în politica internaţională. I-a fost oferit tot sprijinul economic de care avea nevoie şi de multe ori unii investitori au primit ordin să investească în Rusia, deşi nu era cea mai bună soluţie la acel moment. Occidentul a reintegrat Rusia în economia globală. În schimb, Occidentului i se dă cu flit, pentru că Rusia mai vrea câteva hectare pe ici, pe colo, neajungându-i sfertul de planetă pe care îl deţine.