Ucraina declanşează la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga ofensiva juridică împotriva României pentru acapararea resurselor energetice din jurul Insulei Şerpilor. Kievul a început deja să acuze Statul Român că a prezentat în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie documentaţii simpliste cu scopul de a câştiga procesul şi a ocultat documente detaliate pe care le-a descoperit întâmplător şi care s-ar afla în posesia sa, documente care nu ar plasa-o într-o poziţie prea avantajoasă.

Documentaţia prezentată de partea română în faţa Curţii este contestată de experţii ucraineni care o consideră eronată şi acuză partea română că se foloseşte de hărţi vechi care nu au nicio valoare juridică. De asemenea, sunt contestate şi argumentele delegaţiei româneşti privind aşa-numitele procese-verbale din anii 1949, 1961, 1963, şi 1974, cărora le atribuie autoritate de acorduri internaţionale, obligatorii pentru părţi, deşi acestea nu stabilesc limitele platoului continental sau ale zonelor economice exclusive.
Kievul nu se opreşte aici şi mai acuză ţara noastră şi de faptul că a încercat să excludă o parte importantă din coasta maritimă ucraineană în procesul de stabilire a limitelor maritime. Ce vrea să însemne acest lucru în mod concret nimeni nu prea ştie, inclusiv Ucraina. Bucureştiul este acuzat că s-a folosit de peninsula Sahalin şi de digul de la Sulina ca punct de referinţă pentru calculele distanţelor pentru stabilirea limitelor, fapt contestat în termeni duri de Ucraina. În opinia părţii ucrainene dimensiunea Insulei Şerpilor are o importanţă destul de mare. În ambele părţi ale capului din nord-estul Insulei există golfuri ce permit acostarea vaselor, având loc lucrări pentru valorificarea acestor facilităţi. Anterior, guvernul ucrainean a lansat mai multe proiecte economice costisitoare menite să demonstreze Curţii de la Haga că insula este locuibilă şi are viaţă economică proprie, sperând astfel să primească şi o decizie favorabilă în ceea ce priveşte delimitarea platoului disputat de cele două părţi.