La un an de la instalarea lui Nicholas Sarkozy la Palatul Elysee, a venit şi timpul pentru liderul francez să i se facă bilanţul pentru activitatea sa de până acum. Trebuie spus că sondajele de opinie nu îi sunt favorabile celui care conduce destinele Franţei. Peste 58% dintre francezi nu mai au deloc încredere în şeful statului.

Nicholas Sarkozy s-a făcut remarcat pe timpul exercitării mandatului său - care este la început - prin pasiunea sa pentru femeile frumoase şi obiectele strălucitoare şi luxoase, crezând, probabil, în mintea lui, că e de ajuns să fie ales pentru a da un impuls întregii ţări. Uite că nu e aşa.
Venit la conducere în urma alegerilor prezidenţiale din 6 mai, câştigate cu peste 53% dintre voturi, Sarkozy a reuşit în 365 de zile să aducă dezamăgirea în rândurile majorităţii francezilor şi să-şi atragă critici dure. Deşi a venit la putere cu mai multe avantaje decât oricare dintre predecesorii săi, Sarkozy a reuşit performanţa de a irosi aceste avantaje cu aceeaşi ambiţie cu care a reuşit să le obţină în primă instanţă. Dar fiind la început de mandat, liderul francez mai are timp destul la dispoziţie pentru a-şi "repara" pagubele. În caz contrar, va fi răspunzător pentru adâncirea prăpastiei dintre popor şi conducători. Cu toatea acestea, majoritatea analiştilor francezi sunt pesimişti în privinţa faptului că Sarkozy va face ce trebuie în calitate de preşedinte al statului. Unele voci sunt de părere că deja este prea târziu. La venirea la putere, Nicholas Sarkozy le-a promis francezilor că o va rupe cu trecutul şi va face toate eforturile necesare pentru oprirea declinului economiei franceze. Programul său economic, anunţat cu surle şi trâmbiţe în cadrul campaniei electorale, bate pasul pe loc, iar intenţiile de reformă aşezate pe hârtie au rămas doar pe hârtie. Nu s-a reuşit micşorarea impozitelor, nu a început nici măcar reforma muncii, a educaţiei sau reformarea sistemului de pensii. Problema incidentelor violente din suburbiile oraşelor franceze nu şi-a găsit niciun fel de rezolvare pe termen lung, ci doar pe termen scurt, şi nu prin măsuri, ci prin intervenţia forţelor de ordine. Mai mult, suprimarea unui număr mare de tribunale, desfiinţarea a peste 11.000 de posturi din învăţământ şi decizia de a trimite trupe suplimentare în Afganistan au stârnit dezaprobarea majorităţii francezilor. Dar cel mai mult rău Sarkozy şi-a făcut de unul singur, prin expunerea vieţii sale private în faţa presei - divorţul de soţie şi căsătoria cu fotomodelul Carla Bruni -, care a lăsat impresia că liderului francez îi pasă doar de mondenităţi fine, în vreme ce francezul obişnuit se confruntă cu din ce în ce mai multe greutăţi. Recent, Sarkozy a recunoscut că a făcut unele erori de comunicare, dar a afirmat că electoratul trebuie să-l judece doar la sfârşitul celor cinci ani de mandat, plasat sub semnul reformării Franţei din temelii, reformare care nici măcar nu a început. Vorba presei franceze: Oare nu e deja prea târziu?