În preajma Anului Nou a devenit un obicei ca, atunci când temperaturile sunt cele mai scăzute, Rusia şi Ucraina să înceapă să se certe în problema gazelor, contre care de fiecare dată duc la reducerea livrărilor pentru celelalte state din jur, care nu au nicio vină că ucrainenii nu se înţeleg cu ruşii şi invers.

Cele mai afectate state sunt: România, unde livrările au scăzut cu 30%, Polonia - cu 6%, Bulgaria - cu 15%. Au avut de suferit şi Ungaria, şi Cehia. Totul a pornit de la faptul că Gazprom a propus Ucrainei un preţ de 250 de dolari pe mia de metri cubi de gaze, fără a se proceda însă şi la o creştere a tarifului de tranzit. Oferta a fost catalogată de Kiev ca fiind inacceptabilă, iar pe baza disputelor iniţiale faţă de datoriile neplătite ale ucrainenilor, Gazprom a sistat livrările de gaz spre statul vecin. Disputa nu pare a avea o rezolvare amiabilă, ambele părţi ameninţând cu târârea părţii adverse prin tribunale şi mai precis cu depunerea de plângeri la tribunalul internaţional de arbitraj din Stockholm trimiţându-şi emisari la organismele internaţionale importante pentru a-şi apăra cauza. O parte a acestor probleme o reprezintă compania rusească de gaz Gazprom, care este de fapt un monopol clasic în furnizarea de hidrocarburi pentru Europa Centrală şi de Sud şi chiar pentru o mare parte din gazul consumat de către statele vest europene. Astfel, conglomeratul rusesc se comportă aşa cum se comportă un monopol: vinde cui vrea, când vrea, cât vrea şi la ce preţ vrea. Şi Ucraina, ca parte a acestor diferende, este un monopol - cel al transportului de gaze şi deci o problemă. Astfel, peste 80% dintre gazele livrate de Gazprom trec prin reţeaua de conducte aflată pe teritoriul Ucrainei şi de acolo spre restul Europei. De multe ori Gazprom s-a plâns de faptul că dinspre Ucraina iese mai puţin gaz decât intră, iar ruşii au acuzat făţiş Kievul că fură din conducte gazul pentru statele vecine, gaz negociat prin contractele acestora cu Moscova. Deci Ucraina ar vinde gazul rusesc ca fiind ucrainean. Aşa cum se zvoneşte, şefa tuturor nelegiuirilor în domeniul furtului de gaze ar fi chiar premierul ucrainean Iulia Timoşenko, de altfel, o persoană foarte bogată şi supranumită "prinţesa gazelor". Kremlinul, care controlează Gazpromul, susţine că Ucraina fură aproximativ 34 de milioane de metri cubi pe zi.
La ora actuală Europa foloseşte 505 miliarde de metri cubi de gaze pe an, 41% din aceste importuri provenind din Rusia, iar restul, din Norvegia şi Alegeria, precum şi din alte diverse surse. Până în anul 2020, consumul european este preconizat a creşte de mai multe ori, iar dacă Europa vrea să nu rămână la mâna Moscovei şi a ucrainenilor va trebui să-şi caute şi alţi furnizori importanţi.