Se apropie înscăunarea noii administraţii de la Washington, iar în condiţiile în care Hillary Clinton va fi instalată în fruntea Departamentului de Stat, Iranul ar trebui să ia mai în serios ameninţarea nucleară americană. De ce vorbim de ameninţare nucleară americană?

Pentru că Hillary Clinton, pe vremea când se afla în campanie electorală, a ameninţat că va distruge Iranul, dacă această ţară va lansa un atac nuclear asupra Israelului. Lăsând la o parte declaraţiile doamnei Clinton, Teheranul totuşi ar trebui să fie mai calculat. Apropo de Hillary Clinton, nici Mahmoud Ahmadinejad, care este catalogat ca fiind nebunul numărul 1 al planetei, nu a declarat niciodată că va distruge Israelul aruncând bomba nucleară peste el. Ei bine, o face Hillary Clinton, care crede că poate şterge o ţară întreagă de pe hartă cu un singur gest. Unde mai pui că Iranul a dovedit că nu este capabil de a avea în viitorul apropiat arma nucleară. James Schlesinger, fostul şef de la Pentagon, apreciază că Phenianul s-a salvat de la un atac nuclear american deoarece a început negocieri pentru dezarmare, însă Iranul nu este în aceeaşi situaţie, comentând că un atac nuclear american este o opţiune foarte probabilă în cazul Teheranului. Mai mult, nici nu este nevoie, ca să ne dăm seama de ce fel de preocupări şi ce fel de oameni se află în fruntea Statelor Unite, unii care vorbesc cu uşurinţă de carbonizarea atomică a milioane de oameni nevinovaţi, mai ales că Iranul nu este capabilă să deţină în următorii cinci - zece ani bomba nucleară. Deci nu există niciun fel de ameninţare nucleară iraniană la adresa Israelului, doar gura mare a lui Ahmadinejad. Deocamdată, Hillary Clinton, desemnată de Barack Obama să conducă diplomaţia americană, va trebui să fie audiată în Comisia de Afaceri Externe a Senatului pentru confirmare. Să sperăm că măcar de dragul aparenţelor şi a funcţiei pe care o are, va adopta o poziţie omenească, pentru că în realitate şi-a dat arama pe faţă. În privinţa Iranului, există presiuni constante asupra regimului de la Teheran pentru ca acesta să suspende programul de îmbogăţire a uraniului, existând suspiciuni că este folosit în scopuri militare, deşi Iranul susţine că este destinat doar domeniului civil energetic. Oricum ar fi, un război împotriva Iranului tot va avea loc. Peste un an, doi, trei sau cinci. Americii îi trebuie petrolul şi profiturile din industria militară. Când se va considera că e un moment favorabil va porni şi războiul. Faptul că Iranul deţine sau va deţine în viitor sau nu arma nucleară este complet irelevant.